[vsovivi]

În prealabil postat de Man Teo

Nu ma supar.
Tot timpul, fiecare clipa e un inceput pentru om.

Dumnezeul este din ceruri, acum in facere intervine si omul cu firea lui.

Dumnezeu lucreaza, mentine echilibrul lumii in care traim...
omul doar stapaneste lucrurile materiale. Aici e odihna Dumnezeului...

Nu judeca, ca eu nu doresc sa te judec!

Dar caile Dumnezeului sunt nebanuite...ele vin doar, si omul alege.

Da, aşa este, Domnul se odihneşte în dragostea Lui pentru omul cel credincios şi pentru toate cele ce sunt, însă omul se odihneşte în dragostea lui de lucrurile cele vremelnice, când omul ar fi trebuit să se odihnească nu în pofte şi plăceri şi păcate şi mândrii ci în Dragostea de Dumnezeu din Dumnezeu...

Orice om trebuie să aibă o bună judecată a minţii dar nu ca s-o folosească spre a osândi pe nedrept pe cineva... deci nu am de ce să te judec din moment ce nu mi-ai greşit, şi din moment ce nu pot fi şi pârâş sau avocat dar şi judecător... nu se poate.

Dumnezeu locuieşte în ceruri dar nu uita că pământul este pentru ca să se vadă pe el urmele paşilor Săi.

Dacă ar reuşi omul să-şi răstignească firea lui cea căzută, atunci Dumnezeu ar lucra mult mai uşor astăzi la cerul cel Nou şi la pământul cel Nou... împreună cu omul, spre bucuria amândurora.

Deci în fiecare clipă, putem pune început bun şi apoi să călătorim cu întrebarea... toată viaţa asta de călător ce vrea să se întoarcă acasă. Numai să nu fie prea târziu... începutul ăsta, adică abea după ce eşti prea îmbogăţit cu păcatul şi preaplin cu mândria şi răzbunarea şi îngâmfarea... căci s-ar putea ca să nu mai găseşti Acasă un părinte tot atât de bun ca Dumnezeu care să primească sănătos pe fiul Său... pe fiul Său cel risipitor.

Deci nu poţi întinde prea mult frunza de mentă pe care vrei s-o tai la cîini. Nu merge la nesfârşit cu vacanţa mare. Nu te poţi juca cu mintea de copil flatându-te că eşti alintat şi apropiat şi casnic şi iubit şi că nu se pun faptele tale orice ai face, nu merge cu mintea de copil doar ca să faci viceversa, tot felul de năzbâtii şi prostioare şi răutăţi de copil. Copilul face greşit sau pe dos că nu ştie, el nu greşeşte căci nu ştia ce anume ar fi trebuit să asculte, dar noi ne facem singuri uituci ca să punem întrebări viclene... că cică, nu ştim şi nu ştiam... că cică ar fi copleşitor de greu de a pricepe elementarul când toată gLumea aleargă după bani. Păi ce poate fi mai simplu?.. de atât:

Pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să-ţi aminteşti să asculţi cu credinţă şi smerenie de Dumnezeu, iar dacă ai greşit atunci să vii tot la El cu umilinţă şi pentru pocăinţă ca să te repare şi pe tine şi ceea ce ai stricat, căci omul pe tot ce pune ochiul strică.

Mai simplu de atât ce poate fi? Dar e greu până ajunge Cuvântul de la ureche la inimă... aia e cea mai lungă cale de călătorie... şi pentru asta unora nu le este de ajuns ziua de Astăzi. Poate pentru că şi-au abandonat sufletul lor... căci fără de suflet omul nu are cu Cine să călătorească.

''...şi a suflat suflare de viaţă asupra lui şi s-a făcut omul un suflet viu...'' (citat aproximativ căci nu prea am ţinere de minte, căci sunt stricat).