Citat:
În prealabil postat de VictorS
Stiu ca ai dreptate. Strict legat de problema mea aveam nevoie de o rezolvare acum, nu maine, nu peste 10 ani, dar asta a fost sa fie nu pot sa dau vine pe nimeni decat pe mine ca s-a ajuns aici, poate au fost momente cand trebuia sa remarc anumite semnale si sa schimb ceva...cu siguranta au fost acele momente dar am fost orb  si asta ma doare cel mai tare. Si ca sa-ti mai spun ceva ca sa vezi ca nu sunt pierdut definitiv :); in sufletul meu undeva acolo inca mai palpaie o mica speranta ca o sa fiu din nou impreuna cu familia mea candva si cred ca asa o sa-mi gasesc o motivatie sa ma rog; sper sa nu ajung la balamuc  .
O seara buna |
VictorS
Familia inseamna iubire . Familia inseamna unul, trup si suflet, cu iubire in comuniune cu Dumnezeu. Familia inseamna si rugaciune. Rugaciunea femeii si a barbatului impreuna intru Hristos. Familia inseamna ascultare; ascultarea unul de altul si impreuna de Hristos. Familia inseamna stapanire: barbatul pe trupul femeii si femeia pe trupul barbatului si impreuna robi lui Hristos.
Priveste in urma la familia pe care o plangi si vezi, asa era?
Priveste la trecut; trecutul cu pacate si greseli si neascultari de Hristos. Te agati de un trecut cu pacate si refuzi sa privesti la un viitor ce poate tinde spre "fara de pacat"; ce poate tinde spre Hristos.
Priveste in urma si spune de cate ori ai facut voia lui Dumnezeu? sau voi cei doi membrii ai acestei familii? Spui ca nu poti sa te rogi, ca nu ai motivatie. Nu uita ca Domnul si cand nu v-ati rugat, si cand ati uitat de El, v-a ocrotit, nu a spus niciodata ca nu are motivatie. Mereu ne amintim de El la necaz, iar in rest ne cufundam in placeri, alergam in caruselul lumii prinsi de mreje false.
Nimic nu este fara rost. Dumnezeu ne educa. Da, ne face educatie mereu dar noi uneori nu vedem. Aceasta incercare a ta are un rost. Priveste in urma si poate vei vedea motivul pentru care acum suferi. Spune slava lui Dumnezeu; slava lui Dumnezeu pentru toate. Iti lipseste speranta in Dumnezeu. Nu o vad; si lasarea in voia lui Dumnezeu. Atunci cand grijile noastre , necazurile noastre le punem in mainile Domnului, atunci El ne va calauzi. Dar atata timp cat noi cautam singuri rezolvare , punand nadejde in noi si nu in El, atunci El ne lasa singuri. Asta nu inseamna ca nu ne vede. Iar daca noi, chiar si in ultimul ceas, ridicam ochii la El si ramanem statornic cu fata la El , atunci El ne va ajuta. Cand va voi, nu cand vrem.
Stii rugaciunea pentru mantuire? Ce zice acolo la un moment dat?
"Iti inchin , o Doamne Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti pentru ca Tu voiesti si ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ce voiesti Tu.
Te rog cu umilinta lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!"
Asta trebuie sa faci si Domnul iti va da familia care trebuie sa fie a ta: cea care a fost sau cea care va fi. Dumnezeu stie, tu doar trebuie sa faci voia Lui.
Cu drag iti spun: neliniste, framantari, tristeti, toate nu sunt de folos. Singura de folos este incredintarea in mainile Domnului si curatirea de pacate. Si atunci Domnul va randui ce e mai bine pentru tine.
Iarta-ma pentru aceasta postare lunga dar e spusa din inima.
Doamne ajuta!