Citat:
În prealabil postat de alexandru.terlea
Pocainta.
Intai, pocainta vine din verbul metanoeo, substantivul metanoia. Inseamna schimbare fundamentala, esentiala. Sau metamorfoza. In acelasi timp se refera la minte. Tradus se exprima "schimbare mintii", "metamorfozarea mintii". Este vorba de trecerea de la sistemul de gandire lumesc la cel duhovnicesc. Aceasta are loc atunci cand un om se naste din nou, cum explica Biblia.
Pocainta in ebraica provine de la un cuvant care inseamna intoarcere. Mergeam intr-o directie si acum mergem in alta directie.
Va rog sa observati ca ambele sensuri presupun doua stari. O stare veche a pacatului si una noua, transformata. Prin urmare, orice om care se pocaieste trebuie sa indeplineasca cel putin aceste doua conditii: sa fi fost pamantesc si sa fi mers spre moarte, iar acum sa fie duhovnicesc si sa mearga spre viata. Apoi este a treia conditie, pocainta propriu-zisa, care in acest caz este un eveniment identificabil.
Mai exista si pocainta maturizarii spirituale. Aceasta difera de pocainta descrisa mai sus si poate fi intalnita pe parcursul unui intreg proces de sfintire al credinciosului. Dar aceasta o presupune pe prima.
Nu ne nastem crestini. Devenim. Prin nasterea din nou. Ne nastem oameni, firesti. Devenim prin nasterea din nou crestini, prin credinta noastra, prin pocainta. Nu exista alta cale decat cea descrisa de Domnul Isus si de Noul Testament.
Dumnezeu sa ne miluiasca.
|
Alexandru,
ce ar fi daca pocainta, schimbarea mintii, ar insemna nu o schimbare de sistem de gandire, de la lumesc la duhovnicesc, ci adancirea primului , cel lumesc, si intelegerea, vederea celui duhovnicesc in cel lumesc? Eu am vazut ca de multe ori, cand omul moare voii proprii, sensul lumesc al intelegerii unor evenimente devine mai adanc, incepi sa prinzi sensul lor duhovnicesc. nu e vorba de lepadarea de un fel de gandire ci de o adancire a lui, de acea curatire a ochiului spre mai clara vedere.
Deci schimbare sau adancire?
multumesc