JURNAL NETERMINAT
-pledoarie împotriva avorului-
5 octombrie:Astăzi a început viața mea.Părinții mei încă nu știu.Sunt mai mică decât un sâmburaș de măr,dar de acum eu însămi,o ființă umană.Și, deși sunt atât de puțin fomată, e sigur că voi fi o fetiță.Voi avea părul blond și ochii albaștri și știu că voi îndrăgi florile.
19 octombrie:Am mai crescut puțin, dar sunt încă prea mică și nu pot face nimic.Mama face aproape totul pentru mine.Ceea ce este curios este faptul că ea încă nu știe că mă poartă în pântecele ei și că mă hrănește cu sângele ei.
23 octombrie:A început să mi se formeze gura.Ia gândiți-vă puțin!Peste un an am să râd.Mai târziu am să vorbesc.Cine poate susține că nu sunt o adevărată persoană? Sunt cineva; așa cum firimitura de pâine, oricât de mică ar fi, este totuși pâine.
27 octombrie:Inima mea a început să bată de la sine.De acum înainte, ea va bate mereu în tot cursul vieții mele, fără să se oprească vreodată ca să se odihnască.Și apoi, după mulți ani, va obosi, se va opri, și eu voi muri.Dar, până atunci, eu sunt la începutul existenței mele, nu la sfârșitul ei.
2 noiembrie:Cresc puțin în fiecare zi.Brațele și picioarele mele prind să capete formă.Dar va trebui să mai aștept o bună bucată de vreme până ce piciorușele mele să mă poarte și eu să pot alerga să mă arunc în brațele mamei mele și până ce brațele mele să-l poată îmbrățișa pe tatăl meu.
12 noiembrie:Acum au început să se formeze minusculele degete la mâinile mele. E de mirare că sunt atât de mici și totuși ele vor fi minunate! Ele vor ști să mângâie un cățeluș, să arunce o minge, să culeagă o floare, să atingă o altă mână...Degetele mele...Poate că într-o zi vor cânta la vioară sau vor picta un tablou.
20 noiembrie:Astăzi pentru prima oară, doctorul i-a spus mamei mele că eu sunt acolo, într-adevăr, plină de viață.Ești fericită mamă.
25 noiembrie:Tatăl și mama mea nici nu știu că sunt o fetiță.Poate că ei așteaptă un băiat.Dar eu o să le fac o supriză și osă mă cheme Ecaterina, ca pe mama.
10 decembrie:Mi s-a format și fața.Sper că o să semăn cu mama.
13 decembrie:Am început chiar să văd, dar e încă întuneric totul în jurul meu.În curând ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilașilor.N-am văzut încă nici marea, nici muntele, nici cucubeul.Oare cum vor fi în realitate?Și tu, mamă, cum ești în realitate?
24 decembrie:Mamă, aud cum îți bate inima.Mă întreb dacă și tu auzi inima mae cum bate așa încet:tap-tap, tap-tap. O să ai o fetiță sănătoasă și voinică, mamă, ai să vezi.Abia aștept să mă cuibăresc în brațele tale, să-ți mângâi fața, să te privesc în ochi.Și tu mă aștepți, cum te aștept și eu, nu-i așa?
28 decembrie:Mamă, mamă, de ce i-ai lăsat să pună capăt vieții mele? Am fi fost atât de fericite împreună!...
Cred ca ce scrie aici e mai mult decat suficient.Avortul e o crima.Majoritatea femeilor spun ca e trupul lor si fac ce vor cu el.Trupul nu e al lor ci al Lui Dumnezeu pentru ca e templu al Duhului Sfant,iar acea mica fiinta are viata din prima clipa,deci in nici un caz nu mai e trupul lor.Anticonceptionalele nu fac alceva decat sa lase fatul sa "moara de foame" .Cele care vor sa faca o asemenea monstruozitate ar trebui sa vada mai intai filmul "Strigatul mut", sa stie ce urmari are asupra organismului si psihicului si dupa, sa se gandeasca daca merita sau nu.In plus multe zic ca nu au cu ce sa-i creasca sau cu cine ca sunt parasite de aceea recurg la asemenea gest.Sa dea nastere acelui copil si Dumnezeu va avea grija.Nu poti rastura asa planul lui Dumnezeu.El stie cel mai bine ce face.Doamne ajuta.
|