Problema adaptării la lumea nouă, a modernizării... Sub anumite aspecte, ai fi surprins cât de moderni sunt și creștinii. În privința moralității, însă, nu crede că ceea ce aduce lumea nouă, modernismul, e chiar atât de nou. La începuturile creștinismului, mulți oameni erau cel puțin la fel de „moderni” ca cei de azi în privința obiceiurilor sexuale. Își permiteau o libertate totală, mergând până la orgii. Pur și simplu nu aveau habar de păcat, nu credeau într-un Dumnezeu sfânt, nu înțelegeau ce înseamnă să fii curat la suflet și la trup.

Hristos, însă, ne spune: „Fiți sfinți pentru că Tatăl vostru din ceruri sfânt este”. Deci cine vrea să-L cunoască și să se unească cu El, pentru a avea viața veșnică, trebuie să părăsească păcatele și să se pocăiască.

De aceea, în privința moralității nu poate exista modernizare; sau modernizarea moralității poate însemna înțelegerea mai profundă a ceea ce înseamnă ea și care sunt implicațiile moralității, respectiv ale imoralității asupra sufletului omului.

P.S. Occidentul, fiind superior ca tehnologie și ca civilizație, poate să dea impresia că e mai evoluat sub toate aspectele. Însă sub aparența aceasta de superioritate inclusiv a relațiilor dintre oameni, se ascunde de fapt o gravă depărtare de Dumnezeu, o alienare.