[luz luz]

Ma intreb oare de ce ori calugar, ori casatorit?
Ce se intampla cu cei care decid sa ramana singuri?
Nu poate fi oare o viata binecuvantata de Dumnezeu?
De ce le este greu la toti sa-i respecte si sa pretuiasca pe cei care au ales sa traiasca singuri?
Eu cred ca este timpul sa pretuim si alegerea asta, chiar daca cei mai multi nu-s obisnuiti cu ea.
Multi traiesc intr-o simplitate ca si calugarii,dar in lume, ce-i asa de greu de inteles, de acceptat?
Daca traiesti in smerenie, in rugaciune, in curatie, si incerci sa-ti dezvolti toate calitatile si darurile ca sa poti fi de folos semenilor tai, oare nu-i o binecuvantare?
De ce-i uitam mereu pe oamenii (femei si barbati) care au ales sa nu se casatoreasca dar nici sa nu se calugareasca?
Mai bine ar trebui sa meditam si la faptul ca multe din casatori se fac bazate doar pe atractia trupeasca sau materiala ceea ce-i o mare sminteala, ce sa mai vorbim de voia Lui Dumnezeu ca asta chiar ii mare lucru.
Si cand ne gandim ca nici preotii nu-s ajutati in "drumul"... alegerii unei bune soti ce sa mai zicem de ceilalti? Doamne ajuta la toti sa-si gaseasca locul lor in lume pe voia Domnului.