Si eu m-am gandit deunazi ca forumul (-urile)si internetul in general pot crea o dependenta care nu e buna. Dar asta se intampla intr-un moment de disperare pentru ca mi se facuse propunerea de a lucra intr-un loc mai izolat, fara internet si pc, si cu un program mai lung, si incercam sa ma obisnuiesc cu ideea. In acele conditii ar fi trebuit de asemeni sa scap si de "dependenta" de a mai trece pe la biserica, pentru ca nu-mi permitea programul, si ma gandeam ca o sa-mi fie foarte greu sa ma intorc la acest mod de viata si ca ar trebui sa nu ma mai gandesc de loc la Dumnezeu ca sa nu mai sufar de indepartarea de El. Stiu ca El ar trebui sa fie in sufletul nostru oriunde si oricand, dar indepartandu-ne de locurile si persoanele care ne-au facut sa ne apropiem, e dureros. N-ati observat, cand suntem pe strada, departe de casa, sau in alt oras, si trecem pe langa o biserica, straina, nu ni se face putin dor de biserica unde mergem de obicei? E ca si cum am merge singuri in locul unde am fost candva cu iubitul/iubita. E drept ca, cu timpul, Dumnezeu ne scoate in cale alte locuri/oameni prin care sa ne apropiem din nou de El. Acum realizez ca poate si acest forum a fost pentru mine un loc in care am incercat sa-L caut pe Dumnezeu si sa ma apropii de El, alta explicatie nu e de pentru faptul ca inca mai intru si mai caut sa ma bag in seama. Nu stiu daca e locul potrivit sau daca voi gasi ceea ce caut, de multe ori ies fara sa fii gasit ceva demn de luat in seama, alteori ma amuz copios, fac "caterinca", alteori gasesc de cuviinta sa-mi dau cu parerea, e oarecum ca la scara blocului, adica lejer, fara constrangeri prea mari, doar de bun simt.
Desigur, daca esti deprimat, vrei sa te izolezi, sa nu mai auzi de nimeni si de nimic. Ieri imi venise in cap ca poate n-ar trebui nici sa mai reparam masina, daca am fost atat de prosti si am lovit-o, ca poate o lovim din nou daca nu stim conduce. Ca sa nu mai zic de frica incomensurabila care m-a cuprins cand am fost chemata la interviu, daca ar fi fost dupa mine, nu m-as mai angaja niciodata, m-as duce mai degraba in creierii muntilor, la o manastire. (De lume m-as desparti mai usor, decat de Dumnezeu).
Poate n-ar fi o idee asa de rea ca fiecare dintre noi sa petrecem un timp in izolare, undeva la o manastire sau chiar aiurea, cu cortul pe munti. Asa cu siguranta ne-am simti mai aproape de Dumnezeu. Nu cred ca asta e cel mai greu; cred ca cel mai greu e sa ne castigam existenta si sa traim in societatea in care traim, printre oameni (care majoritatea din pacate n-au Dumnezeu, sau daca au, au o viziune "proprie" asupra Lui). Aici la noi e un mic nucleu de "rezistenta" unde ne gasim refugiul. Un altul ar (mai putea) fi la bisericile unde mai mergem, dar acolo nu ajungem zi de zi.
In conditiile astea, eu cred ca, una peste alta, pe internet poti gasi si lucruri bune, dar atentie la trolling!
|