,,Ecaterina s-a născut la 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni, aflat azi în componența municipiului Târgu-Jiu, fiind cel de-al treilea copil din cei opt ai familiei de țărani Vasile și Elena Toderoiu. Ea a început școala primară în satul natal și a continuat-o la Târgu-Jiu. În anul 1909 se afla la București, unde a urmat cursurile unui gimnaziu – pension de lângă Cișmigiu, dorind să devină învățătoare. Ulterior, și-a continuat studiile la o școală de infirmiere. Elevă fiind, Ecaterina s-a înrolat într-una din primele unități de cercetași din București, cohorta „Păstorul Bucur”. În vara anului 1914, tânăra gorjeancă revenea la Târgu-Jiu, activând în cadrul cohortei de cercetași „Domnul Tudor”, sub conducerea lui Liviu Teiușanu.
Mai întâi a fost cercetaș
În mai 1916, cu puțin timp înainte de intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei, Regimentul 18 Gorj, în care activa și fratele Ecaterinei, Nicolae, era concentrat la frontiera cu Austro-Ungaria. Referindu-se la zilele ulterioare intrării României în război la 15/28 august 1916, Ecaterina avea să consemneze: „La decretarea mobilizării, în august 1916, am fost întrebuințată ca cercetașă la îngrijirea răniților din Târgu-Jiu.” După oprirea ofensivei armatei române, la 6/19 octombrie 1916, germanii, care se întăriseră cu Divizia a XI a Bavareză și cu artilerie grea, declanșează contraofensiva pentru străpungerea frontului românesc. Ca urmare a înaintării germane spre sud, la 10/23 octombrie 1916 Marele Cartier General al Armatei Române a decis preluarea comenzii Armatei I ce lupta în munții Olteniei de către generalul Ion Dragalina.
Felicitată de familia regală
Ecaterina Teodoroiu a participat ca cercetaș și la Bătălia de la Podul Jiului, din 14 octombrie 1916, aici luptând alături de soldați și o parte a populației civile ca să țină piept austro-ungarilor, pentru că cea mai mare parte a trupelor române se retrăseseră spre sud. Aflată la București, imediat după Luptele de la Podul Jiului, Ecaterina a fost felicitată pentru curajul ei, personal, de către regele Ferdinand I și Regina Maria. La 31 octombrie 1916, revenind pe front a participat la luptele de la Sâmbotin. A doua zi, 1/14 noiembrie 1916, fratele său Nicolae a murit în luptele de la Porceni. După ocuparea Târgu-Jiului de către trupele germane (aliate cu cele austro-ungare) la 3 noiembrie 1916, înaintarea acestora continuă, astfel că la 6 noiembrie Regimentul 18 Gorj se afla la Bărbătești, la luptele din localitate participând și Ecaterina. Ulterior, a participat la luptele de la Tânțăreni și la contraofensiva de la Filiași unde a fost rănită, fiind evacuată spre Craiova și ulterior spre București.
În memoria fratelui său…
Deși rănită, Ecateria Teodoroiu a urmat frontul până la Iași, în dorința de a reveni pe câmpul de luptă. La Iași, Ecaterina este internată la Spitalul Liceului Național nr. 266. Aici avea să primească gradul de sublocotenent, cu ocazia unei vizite a reginei Maria. La 23 ianuarie 1917, când părăsește spitalul, Ecaterina este încadrată în Regimentul 43/59 care era cantonat în comuna Dumitrești – Gălăței. În februarie 1917, Ecaterina este prezentată elevilor Școlii Militare de Infanterie de către Liviu Teiușanu cel care o numea, într-un raport către principele Nicolae, „Jeanna D’ Arc a noastră”. Pe baza acestui raport, în martie 1917, Ecaterina primește ordinul „Virtutea cercetășească în aur de război”, iar pentru faptele de arme de pe front, i se acordă „Virtutea militară de război clasa a II-a”. Festivitatea de conferire a avut loc la 19 martie 1917, Ecaterina primind decorația din mâinile regelui Ferdinand I.
Ultima bătălie…
La 20 august 1917 Regimentul 43/59 este trimis la luptă pe valea Zăbrăuciorului, spre dealul Secului (în zona Vrancea). La 22 august 1917 Batalionul II, din care făcea parte plutonul comandat de către, a intrat în linia I.În seara acelei zile, aflându-se în tranșee, Ecaterina a inițiat un contraatac, pornind la luptă cu îndemnul:
„Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”. În acele clipe a fost lovită în zona inimii de două gloanțe venite dinspre pozițiile Regimentului 40 de rezervă german. A doua zi trupul eroinei a fost înmormântat în comuna Fiționești, lângă căpitanul Morjan Dumitru, gorjean și el.
Recunoștință
După încheierea războiului pentru întregirea neamului s-a decis realizarea la Tg-Jiu a unui monument în cinstea Ecaterinei Teodoroiu. Referindu-se la această idee, generalul francez Henri Matias Berthelot (șeful Misiunii Militare Franceze, cea care a contribuit la reorganizarea Armatei Române) spunea: „Găsesc înălțătoare ideea de a comemora printr-un monument înaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovadă de recunoștință și de admirație;
dar va fi de asemenea, cel mai frumos exemplu de virtuți ale neamului pentru generațiile ce vor veni”.