[AndyTh]

În prealabil postat de Adriana-Simona

Doua persoane se pot (si chiar e bine, si trebuie) sa se iubeasca indiferent de sexul lor (aici as adauga indiferent de varsta, statut social, IQ sau infatisare, asa cere religia ortodoxa).
Dar prin iubire se intelege cea curata nu cea sexuala, aici e problema.
In ortodoxie, unirea este permisa doar pt nastere de prunci. Pana si sotii daca nu vor copii, trebuie sa se abtina.
Motivul: dragostea trupeasca e o dragoste egoista, iar lupta crestinului este sa lase mandria si egoismul ca sa poata sa aibe bucuria ingerilor.
Chiar si in casatorie binecuvantata ar trebui sa se duca lupta de a fi mai apropiati sufleteste si cat mai putin sexual.
Iti dai seama ca in contexul acesta homosexualitatea e fix la polul opus, caci se propaga doar pentru placere.
Sa zicem ca Ion iubeste pe Gheorghe, asta e ok, pot locui impreuna, sa munceasca sa se roage, sa se ajute unul pe celalat. Aceasta se numeste monahism...
Dar cand Ion si Gheorghe traiesc pentru placere, deja nu mai e ok.

Pentru cine a trait fara Dumnezeu, atata sacrificiu pare absurd, de aceea recomand nu filosofarea ci traierea propriu zisa a invataturii (ti-l recomand pe Sf. Siluan Athonitul, scrierile lui, si pe Par Paisie Aghioratul ca lectura)

Dar chiar si asa oricine, oricum ar fi trait la viata lui isi da seama ca un om care nu e stresat de nici o pofta e un om bucuros si linistit, deci poate intelege cele de mai sus.

Asta e perspectiva corecta a lucrurilor.

Din pacate trebuie sa ne acceptam si minusurile, si anume ca multi dintre noi cei nedesavarsiti indraznim sa criticam si sa certam aspru, sa judecam si sa condamnam fara sa ne dam seama ca si noi avem egoism, si daca ni s-ar da prilej am face la fel sau chiar mai rau (desi acum ne mandrim cu sfintenia ca noi nu facem asa ceva).

Iar de aici reiese ca ii uram pe acei oameni, nu o pofta care ne-ar inrobi si ne-ar chinui.

Nu-i treaba usoara sa "dresezi" poftele oricare ar fi ele mici sau mari, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam si sa zicem ca e bine oricum, si sa mergem dupa cum bate vantul, dar nici sa-i sfasiem pe cei care sunt stapaniti de pofte sau de patimi mai evidente, caci si ei se chinuie, si de multe ori nu stiu ce sa faca si incotro sa o apuce.

Deci sa inteleg ca sexul e ceva...urat, murdar, nu? Si trebuie facut doar pentru procreere? Inseamna ca in felul asta copii nu sunt nascuti din dragoste ci din pura...obligatie?
Si acum un sfat pentru care s-ar putea sa-mi anuleze contul:
Pentru cei care spun ca intr-adevar isi iubesc partenerul si au o fermitate asa de patologica in a spune ca sexul este doar pentru procreere si in rest trebuie sa ne abtinem - 2 lucruri:
1. Nu stiti intr-adevar ce e aia dragoste in cuplu (Nu prietenie, ci dragoste).
2. Poate nu o faceti bine. De aceea si spuneti sa ne abtinem cat mai mult. Eu stiu sigur ca daca as avea o casnicie stearpa sentimental, cu o persoana care nu prea imi mai rezoneaza asa bine ca inainte de altar, as baga ideea asta: Nu in seara asta draga, e pacat. La urmatorul copil, in vreo 3 ani. Si asta e ultimul copil. :))