[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Suntem educati intr-un spirit diferit domnule Anastasiu.Noi am fost invatati ca atunci cand criticam ceva sa fim gata,ca niste barbati,sa stam in fata celor ce vor dori sa ne conteste opinia.
Va las o scena istorica dintr-un film.Sunt convins ca veti sesiza mesajul din ea.Sunt dezamagit,asa ceva este lipsit de onoare.Poate aici a murit definitiv.La noi nu.Puteti invoca ce doriti.Pentru comportamentul dvs noi avem o singura denumire.Da domnule Anastasiu,va consider public un las.

N-aţi înţeles mesajul. Nu sunt împotriva discuţiilor cu citate din Sfânta Scriptură ci împotriva discuţiilor cu duh bătăios. Doresc, dacă puteţi, să discutăm pe tema predestinării numai cu citate din Sfânta Scriptură, dacă doriţi, dar fără ton gen onoare, răzbunare, victorie, asasinat, care pe care etc. În nici un caz nu este constructiv.
Dumneavoastră v-aţi supărat că eu nu înţeleg calvinismul iar eu vă răspund: calvinismul cui nu l-am înţeles? Există la dvs. la protestanţi moda ca fiecare cititor al Bibliei să o interpreteze, ca un papă infailibil şi fiecare să înţeleagă altceva, desigur superior celuilalt. Sunt convins că Jean a crezut altfel decât dumneavoastră şi ca atare degeaba îl combat pe el când eu nu ştiu cum credeţi dumneavoastră.

Iar în privinţa laşităţii ar însemna să plec de aici şi să nu vă răspund. Dar iată stau de faţă să discutăm. Dumneavoastră până acum aţi părăsit terenul discuţiilor de 3 ori şi aţi intervenit când mă resemnasem că nu putem avea dialog. De altfel, dacă doriţi, vă invit la mine acasă pentru o agapă adevărată, vă invit la masă şi la discuţii autentice din Sfânta Scriptură. Tocmai am avut astfel de dicuţii cu o martoră a lui iehova şi cu un fost papist actual budist. Comun la ei era o sinceritate a căutărilor adevărului. Oare dumneavoastră o aveţi?


Să fac şi un mic început, dar vă reamintesc, dacă părăsiţi tonul dragostei şi iar folosiţi praf de puşcă voi întrerupe definitiv discuţiile. Nu-mi place să discut în deşert despre Tainele Duhului Sfânt.

De pildă ne-aţi dat două citate ca să susţineţi ceea ce înţelegeţi dvs. prin predestinare. Eu am să le completez cu cele din jurul lor:


I.Tim.4:1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
I.Tim.4:2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
I.Tim.4:3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
I.Tim.4:4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
I.Tim.4:5. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
I.Tim.4:6. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat;
I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
I.Tim.4:8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
I.Tim.4:9. Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea,
I.Tim.4:10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
I.Tim.4:11. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
I.Tim.4:12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
I.Tim.4:13. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură.
I.Tim.4:14. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor.
I.Tim.4:15. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.
I.Tim.4:16. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă.

Se spune că toată făptura lui Dumnezeu este bună, dacă este bună cum aşadar să fie vreuna predestinată la iad. Oare din făpturi nu fac parte şi oamenii, ei sunt nefăcuţi? Sau poate şi iadul este pentru cei buni.

Hristos este aşadar Mântuitorul tuturor oamenilor în virtualitate. Se spune mai ales al credincioşilor nu pentru că i-ar mântui pe necredincioşi ci pentru că numai ei primesc darul mântuirii fiincă numai ei îl vor. Îl lasă pe Hristos să-l actualizeze în ei. Ceilalţi nu vor şi de aceea merg în iad, care este locul celor ce refuză veşnic mântuirea.

La sfârşit Sfântul Apostol Pavel îl îndeamnă pe Sfântul Apostol Timotei să ia aminte ca să se mântuie şi pe el şi pe cei ce îl ascultă. Dacă oricum ar merge la iad sau la rai ce rost ar mai avea luarea aminte şi învăţătura? Zadarnice ar fi că n-ar modifica nimic din hotărârea lui Dumnezeu!

În acelaşi capitol aşadar se spune că Dumnezeu este mântuitorul tuturor dar totuşi oamenii se mântuie şi pe ei înşişi şi pe alţii. Calvinismul rămâne perplex la aceasta. Cum să se mântuie oamenii singuri?

Numai Ortodoxia care ia toate Contradicţiile părute din Sfânta Scriptură şi le explică în Duhul Sfânt, (pentru că nu poate fi adevărat doar ce ne convine din Biblie ci totul ca un întreg) a explicat corect: sinergia. Omul nu poate face nimic fără Dumnezeu dar nici Dumnezeu nu poate face nimic cu mântuirea lui dacă aceasta nu se învoieşte. Depinde la fel de mult şi de Unul şi de altul ca să ne mântuim. Cum Dumnezeu vrea ca toţi să ne mântuim înseamnă că decizia finală este a omului să primească sau nu darul. Altfel nici n-ar fi pedepsit în iad omul dacă vinovat ar fi Dumnnezeu că la predestinat acolo. Ar însemna că Dumnezeu este nedrept. Să nu fie în veac! Dar în acelaşi timp dacă cel ce decide de vrea sau de nu vrea este omul, acesta însă nu poate să se mântuiască singur pentru că mântuirea este îmbrăţişarea lui Dumnezeu şi doar Acesta ca un Atotputernic îl poate smulge din iad pe neputinciosul om. Acesta este Adevărul Omul nu poate face nimic ca să se mântuiască decât să se învoiască să fie mântuit de Dumnezeu iar Dumnezeu face totul ca Să-i mântuiască pe toţi mai puţin să-i oblige, pentru că nu vrea din dragostea de a-i vedea desăvârşiţi dumnezei după har, desăvârşiţi liberi. Mântuirea fiind asemănarea cu Dumnezeu dacă omul ar fi silit să se mântuiască n-ar mai fi asemenea cu Dumnezeu pe Care nu-L poate constrânge nimeni şi nimic. Tocmai ca să-i facă pe oameni asemenea Lui i-a făcut atât de minunaţi încât să nu-i poată constrânge nici satana cu tot iadul nici alţi oameni şi nici măcar El Însuşi. De aceea şi ajung în iad sau rai pentru că este rodul libertăţii lor de a decide.

I.Tim.2:3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
I.Tim.2:4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
I.Tim.2:5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
I.Tim.2:6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
I.Tim.2:7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
I.Tim.2:8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
I.Tim.2:9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
I.Tim.2:10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.


Vezi că S-a dat Hristos preţ de răscumpărare pentru toţi, că noi nu putem aduce nimic ca să ne răscumpărăm, noi nu putem decât doar ca să acceptăm (dacă vrem) darul (iar nu să-l merităm, că nimeni nu merită un asemenea dar, noi toţi suntem datori să facem ce facem) adică să zicem da prin primirea Credinţei şi Adevărului (= Ortodoxie) propovăduite de Sfântul Apostol Pavel, fără şovăială, prin rugăciune şi fapte bune.

Aşadar ca să nu vorbim în deşert, ne spuneţi şi nouă ce credeţi dumneavoastră prin predestinare, să aflăm şi noi cum este confesiunea numită scotlandism?