Intr-adevar, cand ne intalnim fata in fata, chiar crestini practicanti fiind, mai rar vorbim efectiv despre crestinism si cele aferente. Chiar si la biserica intalnindu-ne, mai degraba vorbim de treburi lumesti; chiar si cand mergem la spovedanie, ii spunem preotului tot problemele noastre din viata de zi cu zi. Dar poate ca asta este crestinismul zilelor noastre; ce era de vorbit s-a vorbit, se stie, sau ar trebui sa se stie, acum trebuie sa-l extrapolam in viata noastra de azi, sa-l adaptam la modul de viata al secolului in care traim, lucru care multi cred ca nu se poate. Ceea ce nu se poate insa este sa dam timpul inapoi, sa traim ca pe vremea romanilor, cum au trait primii crestini. Mai sunt o comunitate, acei "amish", care mi se pare ca nu sunt crestini, care traiesc ca-n secolul trecut. Poate nu e o idee rea, daca vine vreun cataclism si ramanem fara energie electrica si fara telecomunicatii, ei o sa fie in avantaj, ca s-au readaptat. Dintre noi cei civilizati, poate ce unii nici n-au sa supravietuiasca.
Un lucru este cert : daca vrem ca invatatura crestina sa nu se piarda, trebuie sa facem toate eforturile sa o perpetuam , dar cu mijloacele zilelor noastre, ca daca o sa incercam metode prea drastice, nu vom face decat sa-i indepartam pe oameni de cele sfinte. E drept ca crestinismul cere un oarecare sacrificiu de sine, dar acesta trebuie sa fie voluntar, nu impus de cineva/ceva dinafara.
|