[vsovivi]

A fost odată, o plăpândă boală,
na că m-am molipsit, nu m-am păzit,
Şi s-a crescut la umbră de nuc... bătrân,
Eram nu trist de aia ci fără de scofală,
preaprigonit de plictiseală, plictisit,
N-aveam în mine nici cel mai umil suspin.

M-am scurs în balta plină de trestii
De unde ochii ascuţiţi mă cercetau,
Gâdilându-mi foamea cu musteţile motanului Corbuţ,
Şi se năşteau în sânu-mi diferite chestii,
Ce mă zmuceau şi mă porneau
Spre ceea ce-mi părea finuţ, drăguţ.

Venea apoi ursita cea perversă
Cu ale iei scorneli din superstiţ,
Şi mă prostea că vara-i arsă,
Şi c-a trecut nesimţitor în sus, ca o retrasă
De la un ceai dansant pestriţ,
Căci i s-a spus: Eşti grasă...

Şi-aşa se puse ea pe-antrenament
Cu gânduri mari de disident,
Deşi era prea clar de-acuma,
că se jignise în talent... minciuna.
Şi se lovise cu absent.

Deci se luase boala, şi o durea în cot şi strănuta întruna cu... medicament.
Dar tu, bea paharul pân la fund, bea-l tot,
Dă-i una peste bot, baubaului netot...
Şi nu te lamenta justificând pe... repetent, pe competent, pe insurgent,
Căci este cam nesăţios şi cu pretenţie la bot... pentru un os, de ros.

(Nu la Băsescu şi politicienii şi prietenii şi neamurile lor mă refer ci la gLumea cea cu vis rotund, cu vis globular, căci nu există niciun glob de pământ, nu există.)