[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Expresia "de la Tatăl prin Fiul", folosită de Chiril al Alexandriei şi de mulţi alţi Sfinţi Părinţi corespunde învăţăturii catolice dintotdeauna. Afară de cazul în care ne imaginăm că Spiritul Sfânt trece "prin Fiul" ca printr-o ţeavă, încât Fiul nu ar avea, de fapt, nici un rol în generarea Sf Duh, după cum îmi pare a crede ortodocşii.

În cazul acestei expresii, care nu are fundament în revelaţia sfintei scripturi, mulţi părinţi nu făceau suficient de bine distincţia între purcederea Duhului şi trimiterea Lui. De aici anumite confuzii care au luat naştere. Expresia în sine rămâne la nivelul de părere personală a unor teologi, neavând girul sfintei scripturi, a sinodului II ecumenic, precum nici a altor sinoade locale. Ba mai mult expresia a fost condamnată explicit la Sinodul de la Vlaherne de la 1285, după pseudo sinodul unionist de la Lyon de la 1274.

Dacă Fiul este generat numai de Tatăl şi Sf Duh ar fi generat tot numai de Tatăl, atunci nu ar mai fi nici o deosebire între Fiul şi Sf Duh, nici între naştere şi purcedere. Dar deosebirea aceasta e: Tatăl şi Fiul îşi dau mâna şi Sf Duh este mereu între ei. Spre această imagine îndrumă mereu Sfinţii Părinţi: aceasta este "sfatul cel veşnic", aceasta este "împreunădănţuirea" (perihoreza). Este foarte trist că (unii) ortodocşi, stâlcind învăţăturile Sfinţilor Părinţi, au ajuns să credă că Sf Duh purcede NUMAI de la Tatăl.

Că Duhul este generat de Tatăl prin purcedere o afirmă revelaţia dumnezeiască a sfintei scripturi. Deosebirea dintre naştere şi purcedere este dumnezeiască, însă de vreme ce este afirmată de Fiul lui Dumnezeu în evanghelia după Ioan înseamnă că între acestea două există deosebire. De vreme ce Duhul îşi ia fiinţa prin purcedere de la Tatăl, nu văd care ar fi argumentele pentru care ar trebui să îşi mai ia fiinţa şi de la Fiul. Prin purcederea din Tatăl Duhul îşi ia sau îşi primeşte astfel fiinţa consubstanţială cu a Tatălui şi cu a Fiului. De ce ar trebui să o facă prin Fiul, de vreme ce Scriptura dumnezeiască nu afirmă aşa ceva ? Cumva pentru a avea şi un "Nepot" în Sfânta Treime după Tatăl şi Fiul :)) ? Sau poate un "Copil" al Tatălui şi al Fiului deopotrivă, de vreme ce latinii Îl "văd" purcezând din ambii deodată :))) ? Să înţelegem că Fiul ar fi cumva "mama" celui "de-al doilea fiu" al Sfintei Treimi :))) ?