[april01]

Problema cu animalele din ceea ce am mai citit scris de Sfintii Parinti si din ceea ce am inteles eu, e ca ele nu sunt create asemeni noua, Dumnezeu le-a creat prin cuvant a spus "sa fie" si s-au facut, pe cand omul dupa ce a fost creat, Dumnezeu l-a insufletit prin suflare de viata din insusi Duhul Sau, deci insusi Duhul Sau l-a pus in noi, de aceia oamenii au suflet pe cand animalele sunt doar creatii ale lui Dumnezeu prin cuvant, pe care bineinteles, ca pe orice creatie a lui Dumnezeu trebuie sa o respectam, ingrijim si sa o iubim.

Animalele nu au suflet asemeni oamenilor insa ele dupa moarte se transforma tot in elemente din natura dupa principiul "nimic nu se pierde, totul se transforma", ele ajungand astfel sa traiasca sub o alta forma tot in lumea aceasta pentru ele nu exista lumea de dincolo si judecata. Adica un animal dupa moarte putrezeste si se transforma in ingrasamant care se transforma in plante, care la randul lor devin hrana pentru alte animale si ajung in fecale si din nou in pamant ajung plante, sau daca a fost mancat de alt animal, in hrana pentru celulele acelui animal care l-a mancat si implicit in parte din organismul acelui animal, etc...intr-un ciclu infinit...deci animalele traiesc tot in lumea aceasta si dupa moarte, insa sub o alta forma, pe cand Duhul lui Dumnezeu care se afla in om, in sufletul lui, nu putea sa se piarda, trebuie sa se intoarca la Creator. Adica e ceva de genul: Dumnezeu ti-a dat Duhul la inceput, la sfarsit trebuie sa I-l inapoiezi lui Dumnezeu (de aici vine probabil si expresia "a-si da Duhul" cand omul moare), si asta depinde de tine cum I-l inapoiezi, daca I-l prezinti curat si intact sau plin de "mocirla" si badjocorit in fel si chip, caz in care e normal ca Dumnezeu sa nu ti-l mai primeasca. Si atunci cine sa ti-l vrea asa netrebuincios decat vrasmasul lui Dumnezeu, diavolul care se bucura ca prin faptul ca a luat un suflet la el, care nu era destul de curat ca sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu...ii pricinuieste lui Dumnezeu o mare durere, pentru ca Dumnezeu sufera pentru fiecare suflet care nu poate intra in Imparatia Lui. Adica gandindu-te subiectiv, in cazul in care tu imprumuti ceva cuiva cu toata inima si cu drag, un lucru care pentru tine are o valoare inestimabila si acel cineva ti-l da inapoi terfelit in ultimul hal, oare nu te superi?... il mai primesti asa?

Si faptul ca animalele se mananca intre ele si oamenii mananca animale, acest lucru a fost dat de Dumnezeu dupa caderea omului din Rai, pentru ca este scris si in Bilblie la inceput toate traiau intr-o perfecta armonie si intelegere, leii cu antilopele, lupii cu oile, etc... si toate cu omul, iar omul nu manca decat din roadele pomilor care erau in gradina Raiului, pana in momentul cand omul nu L-a acultat pe Dumnezeu si a fost izgonit din Rai, atunci a fost prima jertfa de animal pe care Dumnezeu a facut-o ca sa le faca haine la Adam si Evei dintr-o piele de animal, ca acestia sa-si acopere goliciunea. De atunci a fost lasata si hrana cu carne de animal, ca omul sa-si aminteasca intodeauna ca nesupunerea si neascultarea fata de Dumnezeu, a facut rau nu numai lui ci si tuturor creaturilor Sale, acest lucru fiind ca o pedeapsa si o amintire urata si dureroasa a faptului ca neascultarea de Dumnezeu si indepartarea de El aduce suferinta si durere.