Citat:
În prealabil postat de teodoraianys
Sa fie pentru ca cer...cam multe? Desi, stiu ca pentru Dumnezeu nimic nu-i prea mult. Am cerut asa: nu as putea pleca impacata nici la manastire si nici sa ma casatoresc, decat dupa ce ii voi sti pe parintii mei si surorile mele bine (in sensul ca nu le-as lasa cu probleme majore, nerezolvate). Deci cer rezolvarea a doua lucruri dintr-un foc!
|
Nu cred ca pui problema bine, practic, ii pui conditii lui Dumnezeu si consideri ca soarta parintilor si surorilor tale depinde de tine, de starea ta civila.
Stii cum e cand vine Domnul si ii spune unuia sa Ii urmeze, iar acela ii zice stai, Doamne, mai intai sa il ingrop pe tata...
Din punctul meu de vedere, nu esti pentru pregatita inca nici pentru calugarie, care presupune sa Il iubesti atat de mult pe Dumnezeu incat sa renunti la tot si la toate pentru el si nici pentru casatorie, cand cei doi isi lasa parintii pentru a intemeia o noua familie si pentru a se uni sufleteste si trupeste. Mi se pare ca ambele conditii presupun o jertfa, numai ca la casatorie e o jertfa mai usoara (adica, iti vizitezi rudele, le esti alaturi cum poti, dar tot trec pe plan secund)...
Sper sa nu te fi intristat, asa vad eu lucrurile. Cred ca ar trebui sa te rogi sa iti lumineze Dumnezeu mintea si sa te ajute sa intelegi care e voia Lui cu viata ta.