Motto: "Doamne, pe prorocii Tai i-au omorat, altarele Tale le-au surpat; am ramas eu singur, si cauta sa-mi ia viata"? Dar ce-i raspunde Dumnezeu? "Mi-am pastrat sapte mii de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal." Tot asa, si in vremea de fata, este o ramasita datorita unei alegeri prin har."(Romani 11:3-5).

De cate ori credintele pagane au dominat,credinta si increderea in suveranitatea Lui absoluta au fost pervertite si compromise.O ignorare dezonoranta este atunci cand oamenii se inchina Celui de Sus asa cum vor ei,sau cum le place lor,sau cum considera ei,dar mai putin cum a cerut EL.Iar daca Scriptura arata exact ceva atunci acest aspect este precum lumina-n intuneric,Dumnezeu a spus clar cum vrea sa fie slujit.A spus ca este un Dumnezeu gelos(Exod 20:5) si ca va pedepsi pe cei ce dau altora Gloria care i-se cuvine numai Lui.Unul dintre motivele pentru care au fost date cele Zece Porunci a fost tocmai prevenirea omenirii cu privire la o inchinare corupta.Daca nu-L cinstesti asa cum a cerut EL,nu cum vrei tu,atunci IL insulti si II furi gloria.Iar tu,ca fiinta umana,ai fost creat ca sa reflecti tocmai gloria Lui.

Superstitia inseala prin multe siretlicuri,inclusiv acela prin care ii da o anumita slava Celui de Sus dar mai adauga si alti dumnezei pe langa EL,in completare,ca si cum EL nu ar fi suficient.Problema deriva din faptul ca natura pacatoasa nu poate sta in fata neprihanirii Lui si atunci cauta solutii de acoperire.Lucrul acesta risipeste si faramiteaza gloria Unicului Dumnezeu iar Mantuitorul a combatut ferm acesta tendinta: "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti." (Matei 4:10).Acesta a fost regula Lui de neclintit in lucrarea Sa si s-a vazut implinita fie si la momentul ispitirii.

Suntem pe deplin constienti ca ceea ce am scris este intr-o opozitie fatisa cu o mare parte a invataturilor curente.Recunoastem deschis ca postulatul suveranitatii lui Dumnezeu,cu toate corolarele sale,este in opozitie directa cu ideile omului firesc,dar Dumnezeu,Tatal nostru, a spus: ,, Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. “(Isaia 55:8-9).In lumina acestor aspecte,este de asteptat ca o mare parte a invataturii Scripturii sa fie in conflict cu sentimentele mintii firesti,aflata in vrasmasie cu Dumnezeu.Prin urmare nu apelam la nimic altceva decat la Legea si Marturia Lui,chiar daca asta ne-ar pune impotriva intregii lumi:,,Dies irae,Dies illa,Solvet saeclum en favilla,Teste davidcum sybilla.Quantus tremor est futurus,Quando judex est venturus ,Cunta stricte discus surus”.

Calvinistul este omul care il vede pe Dumnezeu l-a fel cum l-a vazut si Isaia.Viziunea unui Dumnezeu suveran si puternic,drept si etern,este o viziune ce iti schimba viata.Maretia si majestatea Lui,sfintenia,harul si iertarea sunt manifestarile suveranitatii Lui absolute.Este o viziunea care frange mandria,descopera pacatul si arata viata stricata pana in profunzimi.Nu-ti mai organizezi singur viata,la chemarea Lui Isaia raspunde.Ce departate par aceste lucruri de apelurile meschine si pervertite la o acceptare partiala,asa cum apar in present.Asa il face Dumnezeu pe un om calvinist.Dumnezeu cel mare si maiestuos se arata in slava si autoritatea Sa eternal,in sfintenia Sa,si acesta viziune il oblige pe pacatos sa-si vada limitele si pacatosenia.Intr-o astfel de intalnire cunoaste harul lui Dumnezeu,invata sa recunosca vocea Lui,renunta la voia Sa si se daruieste cu totul Lui.Isaia nu a uitat niciodata aceea viziune,omul frant de pacate si infrant in mandrie s-a frant definitiv in fata Creatorului Sau.Cel care crede ca doctrina calvinista ingaduie o viata libertina,se insala profund.Intalnirea cu EL aduce transformarea si orice om transformat iti va spune ca pacatul,in orice forma a sa,este razvratire contra lui Dumnezeu.

Warfield da o definitie destul de buna: ,,In tot ce intra in procesul rascumpararii calvinismul este impulsionat sa puna initiativa in Dumnezeu.O revelatie supranaturala,in care Dumnezeu isi face cunoscuta voia Sa si scopurile harului Sau oamenilor;o inregistrare supranaturala a acestei revelatii intr-o carte,data intr-un mod supranatural,in care Dumnezeu da revelatiei Sale permanenta si propagare,astfel de lucruri sunt pentru un calvinist de la sine intelese.

Mai mult,calvinistul crede ca Dumnezeu isi aplica in mod eficace lucrarea de mantuire.Asa se ajunge la faptul ca doctrina regenerarii monergiste,numita si a ,,harului irezistibil”este elemental fundamental in soteriologia calvinista.Doctrina acesta este,pentru calvinisti,cu mult mai importanta decat doctrina predestinarii,pe care multi o considera fundamentala.Pentru Calvinist semnificatia soteriologica a predestinarii consta in protectia pe care o ofera regenerarii monergiste,mantuirii pur supranaturale.Lucrul care este in centrul soteriologiei calviniste este excluderea absoluta a oricarui element al creaturii in initierea procesului mantuirii,in asa fel incat harul pur al lui Dumnezeu,si doar el,sa fie inaltat.Asa se explica simtamantul totalei dependente a pacatosului de indurarea libera a unui Dumnezeu mantuitor si asa eliminam aluatul viciat al sinergismului,care ii fura gloria Sa iar omul pacatos este incurajat sa gandesca ca datoreaza vreunei puteri ale sale,unei alegeri a sa,sau initiative,participarea in procesul mantuirii care in realitate este in intregime prin har.Nu este nimic pe lume in contra caruia un calvinist se va intoarce cu toata forta si fiinta sa decat oricarei forme sau masuri de autosoterism.

In relatia cu Mantuitorul pacatosul nu sta independent,in situatia de a avea nevoie de asistare in mantuire.Hristos nu asista ci mantuieste efectiv.Hristos nu a venit sa-l invete pe om cum sa se mantuiasca singur ci sa-l mantuiasca EL.Acesta este radacina soteriologiei calviniste,si intrucat ea este legata indisolubil de dependenta de harul suveran al Celui de Sus,pentru toti cei ce sunt mantuiti,doctrina alegerii devine cor cordis a Evangheliei.Cel care stie ca Dumnezeu este cel care-l alege,si ca isi datoreaza intreaga mantuire,in toate etapele acesteia,alegerii lui Dumnezeu,ar fi un ingrate daca nu ar da toata gloria si toata slava pentru salvarea lui doar dragostei elective a lui Dumnezeu”.

Sunt cinci treze calviniste:decaderea totala,alegerea neconditionata, ispasirea limitata,harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Din punctual nostru de vedere,si consideram ca si al Scripturii,ele sunt intretesute in cadrul ei intr-un system armonios si coerent care arata planul lui Dumnezeu de rascumparare a pacatosilor pierduti.Ele se intrepatrund atat de tare incat nu pot fi luate separat,o greseala elementara des intalnita,ele sprijinindu-se si explicandu-se un ape cealalta.A le judeca in mod individual este ca si cum,o metafora celebra,a privi doar o culoare dintr-un tablou al lui Rembrandt,fara a contempla lucrarea in intregimea ei.

Nu judecati dovezile separate ci impreuna pentru ca Scriptura este una singura,indestructibila ca si planul Celui de Sus,de la inceput pana la sfarsit.Corelate corespunzator noua ne-au dat mereu,in momente grele,o tarie de neinfrant.In centrul tuturor sta suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Un Calvinist nu va accepta niciodata,sub nici o forma,indiferent de consecinte,mai putin de atat.

Surse folosite in principal:,,Institutio Christianae Religionis(Calvin),,Calvin and the calvinism"(Warfield),,The Sovereignty of God"(Pink) plus un material,care m-a ajutat mult,avand deja traduse unele materiale la care doream sa fac referire dar la care nu-i stiu autorul insa cred ca este un protestant calvinist roman.Ii multumesc pe aceasta cale pentru munca depusa in modul nostru comun: POST TENEBRAS LUX.