Citat:
|
În prealabil postat de petrurar
o singura data am simtit ceva ce nu s-a mai repetat niciodata: pur si simplu am vazut lumea roz. ciudat, nu? si mai si pluteam deasupra pamintului. fratilor, credeti-ma, am vazut totul in roz. nici azi nu imi pot explica. si nu voi uita niciodata senzatia. atunci am fost fericit.
|
domnule petrurar, in inshelarea asta am cazut shi eu cu ani in urma, este fericirea inshelarii, e o senzatzie foarte placuta e adevarat, dar e o realitate FALSA! deshi pare uriasha, ca o vezi parca oriundete-ai uita, este doar in ochiul tau bolnav, e toata puterea seductiva a satanei de a te face sa te crezi intro traire falsa cu aroma de sfant sau binecuvantat de Dumnezeu, e o placere trupeasca ce a cuprins retina, shi te traieshti ca unsfant, ca shi cum lucrurile din jur ar asculta de tine... de Dumnezeu... NU, este bucuria unei placeri, credulitatea celui inconjurat de natura in roz, shi e defapt nenorocirea... atunci daca tzi se da un bobarnac, crezi orice parere, orice prostie, este fermecat, shi asha ramai pana te vei trezi la realitate... adica peste multzi ani... jinduind inca acele stari... Incercand sa-mi explic totushi culoarea respectiva, itzi spun ca atunci cand jucam baschet, timp indelungat, spre sfarshit vedeam colorat mai in roshu... era chiar de la sange shi oboseala... in cazul celalalt este de la concetrarea sangelui in ochi shi de la creidntze false, sexuale, linishtitoare dar shi de la inchipuiri fantasmagorice, intreaga natura de parca s-ar fi gatit pentru tine... cata inshelare... deci asha am patzit shi eu.....in trecut... norii plecasera, marea era lina ca o balta, cerul era senin, totzi oamenii parea foarte foarte buni shi calzi, iar eu, bineintzeles ca si eu contribuisem la astea... ma INSHELAM, bineintzeles nitzel ajutat de cine trebuia... iar apoi incepusera sa mi se amestece realitatea cu ce credeam eu despre ea... cu ce visam, cu filmele sf, cu tot felul shi le credeam posibile shi mult mai ushor ca altadata...
deci petrurar nu erai fericit ci delirai fie de foame ca shi mine ca tzinusem post aiurea, fie fermecat... aia nu e fericirea ci fata morgana!