Din cate am inteles deocamdata, daca o fi bine cum am inteles, crestinii folosesc termenul "simplitate" in primul rand cu referire la neamestec, la curatirea de orice element patimas, la sfintire (ca proces neincetat de-a lungul vietii).
Pot duce o viata simpla, imi pare acum, in sensul ordinar al termenului, adica sa fac cat mai putine lucruri si in afara confortului, dar aceasta inca nu e simplitate crestina. Pot de pilda sa stau in pat o luna si sa ma uit in tavan dar sa nu am simplitate ci o multime confuza, pestrita, de ganduri si imagini si o multime de emotii contrarii, un intreg zbucium. Sau, poate, vid sufletesc care, desigur, nu e simplitate. Caci simplitatea nu e golire ci, dimpotriva, plinire (umplere de Dumnezeu).
Faptul cu nu putem sluji la doi domni, lui Dumnezeu si lui mamona, cred ca se refera exact la simplitate. Tot la ea si fericirea saraciei cu duhul.
Dar daca merg la Sfanta Liturghie si acolo vorbesc cu tanti Zambila despre pretul la taitei, asta nu mai e un fapt al simplitatii. E imprastiere prin combinarea de nedorit a "ingredientelor" sufletesti, a tintelor, a cailor.
Similar, daca ma rog la Dumnezeu si in acelasi timp fac planuri de razbunare pe nevasta sau vecin, iar nu mai e simplitate.
In fine, simplitatea nu e un fapt ordinar ci unul cu adevarat extraordinar. Sfintii ne ilustreaza din plin aceasta.
Tinerea poruncilor Mantuitorului netezeste drumul spre simplitate.
Pacatul e cadere din simplitate, din har.
In afara Bisericii nu cred ca exista simplitate. Cel mult simplificari, anulari, negari si amputari pana la deplina desfiintare a umanului. Pana la caricatura si monstru.
Domnul nu spune lasa toate si urmeaza mie, ci "lasa toate ale tale", asadar despatimire, dezlipire de atasamente, daramarea idolilor. Iar pentru asta avem atat de MULT de facut, nu e deloc simplu... Nu e simpla simplitatea si nu-i simplu sa devin unit, unitar, consecvent, cu totul daruit vietii crestinesti.
Un om "simplu" e un om golit de amestecuri in sensul sustragerii definitive din perpelirea intre Dumnezeu si mamona. In sensul indumnezeirii, desigur, ca daca e golit de Dumnezeu e un om mort, de-o avea fie si 1000 de ani de "trait".
Teribil nu imi pare ca Noe avea 800 ani, ci ca a trait 800 de ani simplitatea! De-as trai-o macar o zi, o clipa macar...
Domnul sa ne ajute intru simplitate. AMIN+