Conceptia pe care cineva o are despre mantuire este determinate,intr-o masura apreciabila,de conceptia cu privire la pacat si la efectele acestuia asupra naturii umane.Cand calvinistii afirma ca omul este total decazut ei vor sa spuna ca natura umana complet corupta,cu totul perversa si ticaloasa.Adjectivul ,,total”nu implica faptul ca fiecare pacatos este atat de corrupt incat atinge limita posibilului ci semnifica faptul ca fiinta umana a fost afectata in totalitatea ei,decaderea ei cuprinzand toate aspectele omului,trupului si sufletului sau.Pacatul si-a pus amprenta asupra totalitatii facultatilor umane,asupra gandirii si vointei.

Ca urmare a acestei decaderi inascute omul natural este cu totul incapabil de un lucru bun din punct de vedere spiritual.Acesta este motivul pentru care calvinistii vorbesc de incapacitatea totala a omului,terminologia,in acest caz,sugerand in principal mai ales o incapacitate spirituala,cel pacatos fiind atat de falimentar in plan spiritual incat este incapabil sa faca de unul singur ceva pentru mantuirea sa.Este evident ca multi oameni,judecati dupa standardele omenesti,poseda calitati admirabile.Totusi,judecati dupa Legea lui Dumnezeu,ei sunt robi ai pacatului,razvratiti contra Lui,orbi fata de adevar,incapabili sa se mantuiasca singuri sau sa se pregatesca in vederea manturii.Pe scurt,omul neregenerat este mort in pacat,iar vointa lui este roaba naturii sale nelegiuite.

Omul nu a iesit din mana Creatorului Sau in acesta stare lamentabila de depravare si coruptie,el a fost facut integru.Cand vointa lui Adam nu s-a aflat sub robia pacatului el nu s-a aflat sub pornirea indemnului de a alege raul,dar prin cadere el a adus moartea spirituala asupra sa si a generatiilor urmatoare.El s-a ruinat spiritual pe el si pe intreaga sa rasa umana,pierzand,impreuna cu descendentii sai,puterea de a lua decizii spirituale asa cum fusese el inzestrat.Urmasii lui sunt inca liberi sa aleaga-fiecare om face o serie de alegeri de-a lungul vietii-dar pentru ca descendentii lui Adam se nasc cu o natura pacatoasa,ei nu dispun de capacitatea de a alege binele spiritual in defavoarea raului.In consecinta vointa omului nu mai este libera de stapinirea pacatului,asa cum a fost cea a lui Adam inainte de cadere.In schimb ea este,ca efect al decaderii mostenite,roaba a naturii sale pacatoase.

Ca efect al pacatului lui Adam oamenii se nasc in pacat si sunt prin natura lor morti in pacat.De aceea pentru a devenii copii ai lui Dumnezeu si pentru a intra in Imparatia Sa ei trebuie sa se nasca din nou din Duhul.Cand Adam a fost asezat in Gradina Edenului el a fost prevenit,sub amenintarea cu moartea spirituala imediata,fizic este evident ca nu a murit in acel moment,sa nu manince din pomul cunostiintei binelui si al raului (Geneza 2:16-17).Adam nu a ascultat si a mancat din fructul oprit(Geneza 3:1-7)si prin urmare a atras moartea spirituala asupra sa si a intregii rase umane(Romani 5:12,Efeseni 2:1-3,Coloseni 2:13).Aceste aspecte au fost subliniate inclusiv de Regele David(Psalmul 51:5,58:3).

Deoarece oamenii sunt nascuti in pacat si prin natural or sunt morti dpdv spiritual,Mantuitorul a spus ca trebuie ca ei sa se nasca din nou pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu(Ioan 3:5-7).Pentru ca au cazut in pacat oamenii au ajuns orbi si surzi fata de adevarul spiritual.Mintea le este intunecata de pacat iar inima le este corupta si rea(Geneza 6:5,8:21,Ecc 9:3,Ieremia 17:9,Marcu 7:21-23,Ioan 3:19,Romani 8:7-8,I Corinteni 2:14,Efeseni 4:17-19,5:8,Tit 1:15).

Inainte ca cei pacatosi sa fie nascuti din nou,in Imparatia lui Dumnezeu,prin puterea regeneratoare a Duhului,ei sunt fii ai Diavolului si se gasesc sub stapinirea sa(Ioan 8:44,Efeseni 2:1-2,II Timotei 2:25-26,I Ioan 3:10,I Ioan 5:19,Ioan 8:34,Romani 6:20,Tit 3:3).Stapinirea pacatului este universala,toti oamenii se afla sub puterea lui,prin urmare nu este nimeni neprihanit,nici macar unul(II Cronici 6:36,Iov 15:14-16,Psalmul 130:3,143:2,Proverbe 20:9,Ecc 7:20,7:29,Isaia 53:6,64:6,Romani 3:9-12,Iacov 3:2,3:8,I Ioan 1:8-10).Oamenii,lasati in starea lor de moarte spirituala,sunt incapabili,prin ei insisi,sa se caiasca,sa creada Evanghelia sau sa vina la Cristos.Ei nu au nici o putere in ei insisi pentru a-si schimba natura(Iov 14:4,Ieremia 13:23,Matei 7:16-18,Matei 12:33,Ioan 6:44,6:65,Romani 11:35-36,I Corinteni 2:14,I Corinteni 4:7,II Corinteni 3:5).

Ecce homo.Istoria religiilor dovedeste ca omul a facut demult aceste descoperiri,el fiind obiectul descoperirii.Au neglijat porunca isi care isi gaseau gloria,s-au indepartat de harul creatiei in care au trait,si-au respins vocatia si i-au refuzat lui Dumnezeu gloria si recunostiinta care i-se cuveneau.Si-au arogat pozitia de conducatori ai vietii lor ca si cum ar fi dumnezei.La ce nivel poate ramine starea omului cand el se revolta contra gloriei lui Dumnezeu?Porunca adevarata conform careia,ca om,el a fost justificat de natura sa umana a devenit acum judecata sa.Imaginea lui Dumnezeu a fost complet pangarita in el,a devenit o oglinda patata,in care acesta nu se mai poate reflecta.A fi om,a insemnat din momentul neascultarii,a fi dusman,si prin asta omul si-a distrus propria sa glorie.A fi acum in lume inseamna a fi pierduti in mijlocul evenimentelor,implicate profund in propria noastra corupere,a fi supusi mortii si unei vanitati eterne,toate rezultat inevitabil al eficacitatii poruncii pe care nu am respectat-o.

Omului ii este imposibil sa modifice el insusi acest pacat pentru ca este un pacat impotriva lui Dumnezeu,iar acuzatia impotriva omului in revelatia lui Dumnezeu,nu este impotriva unor aspecte remediabile prin fortele lui,ci impotriva propriei sale atitudini:este impotriva lui Dumnezeu si este asa in toate actiunile sale.Daca ar exista o doctrina reformata speciala a omului,o antropologie speciala a omului,ea ar putea consta in fapt in doctrina pacatului.Caci omul in separarea sa de Dumnezeu,si in caracterul sau distinct impotriva lui Dumnezeu,este un om pacatos,care isi rateaza menirea si care isi violeaza porunca existentei sale.Acesta ratare a menirii sale consta in faptul ca nu a fost multumit cu gloria sa umana,de a reflecta gloria lui Dumnezeu,ci a tanjit chiar dupa gloria lui Dumnezeu,pentru a fi ca Dumnezeu.Si ceea ce a realizat si realizeaza urmand acesta cale si ascultand cuvintele ,,eritis sicut Deus”este pierderea propriei sale glorii.

Este foarte adevarat ca omul isi urmeaza propria sa cale,calea lui Adam.Dar este si mai adevarat ca Dumnezeu urmeaza acesta cale a omului impreuna cu el,facandu-o in propriul Sau mod,si prin urmare schimband-o,facand-o in intregime intr-un mod diferit.EL face din calea rebeliunii omului calea propriei Sale victorii,din calea distrugerii calea salvarii si din calea rasturnarii poruncilor Sale calea restaurarii lor.Daca asa stau lucrurile,atunci adevarul caii omului poate fi vazut si inteles doar daca este privit din punctul de vedere al adevarului mai amplu al caii lui Dumnezeu impreuna cu omul.

Nota:sursele pentru analizarea celor cinc teze calviniste vor fi mentionate la finalul prezentarii,intrucat nu stiu inca exact cate voi folosi.Probabil in limita timpului si pe cele mai clare,fiind practic imposibil sa ating toate laturile prezentarii.