Iar apropos de tema simplitatii, tocmai pe aceasta cred ca si-a pierdut-o Petru in acea clipa. Neamestecarea s-a clintit o clipa, a intrat ceva strain in mintea lui, in inima, o spaima, o indoiala, o neliniste cumva... Si gata! S-a scufundat.
Simplitatea duce la minune, la suprafiresc, sau pur si simplu la bucuria autentica, deplina a vietii. Nu cred ca devii "supraom" / ce bazaconie o mai fi si asta / (tema unui alt topic - sunt sfintii supraoameni?...) ci cred ca duci o existenta punctata ici-colo de momente de inaltare peste firea ordinara. Sau, poate, de iesire, cumva, din sine, mai precis din hartuiala umorilor nelinistite si stridente...