PARTEA II

Exista un set de afirmatii generale care arata faptul ca Dumnezeu are un popor de oameni alesi,ca EL i-a predestinat la mantuire,si deci la viata vesnica(Deut 10:14-15,Psalm 33:12,Psalm 65:4,Psalm 106:5,Hagai 2:23,Matei 11:27,22:14,24:22-31,Luca 18:7,Romani 8:28-30,8:33,11:28,Coloseni 3:12,Tit 1:1,I Petru 1:1-2,I Petru 2:8-9,Apocalipsa 17:14).
Inainte de intemeierea lumii(Efeseni 1:4) Dumnezeu a ales pentru mantuire anumite personae,alegerea Sa nu s-a intemeiat pe nici un act sau atitudine prevazute mai dinainte ca vor fi realizate de cei alesi(Romani 9:11-13,9:16,10:20,I Corint 1:27-29,II Timotei 1:9).Credinta si faptele bune sunt rezultatul,nu cauza alegerii lui Dumnezeu(Efeseni 2:10,Ioan 15:16).Prin urmare Dumnezeu a facut alegerea(Marcu 13:20)iar numele celor alesi este scris in cartea vietii inainte de intemeierea lumii(Apocalipsa 13:8,17:8).Asadar alegerea lui Dumnezeu nu s-a intemeiat pe cunoasterea mai dinainte a credintei omului,credinta fiind rezultatul si dovada alegerii(FA 13:48,18:27,Filipeni 1:29,2:12-13,I Tes 1:4-5,II Tes 2:13-14,Iacov 2:5,II Petru 1:5-11).

Alegerea nu inseamna mantuire ci este in vederea mantuirii,cei alesi nefiind mantuiti decat dupa ce sunt regenerati prin Duhul si justificati prin Hristos.In concluzie alegerea s-a facut pe baza milei suverane a lui Dumnezeu cel Atotputernic.Nu voia omului ci voia lui Dumnezeu a fost aceea care a hotarat caror pacatosi li-se va acorda mila si cine va fi mantuit(Exod 33:19,Deut 7:6-7,Matei 20:15,Romani 9:10-24,Romani 11:4-6,I Regi 19:10-18,Romani 11:33-36,Efeseni 1:5).Doctrina alegerii reprezinta doar o parte a unei doctrine biblice mult mai ample,privitoare al suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Scriptura nu afirma numai ca Dumnezeu a ales anumite personae pentru viata vesnica,ci si faptul ca toate evenimentele,mari sau mici,au loc datorita hotararii eterne a lui Dumnezeu.EL stapineste asupra cerului si pamintului avand un control absolut,nimic nu se petrece in fara scopului Sau cel vesnic (I Cronici 29:10-12,Iov 42:1-2,Psalmul 115:3,135:6,Isaia 14:24-27,46:9-11,55:11,Ieremia 32:17,Daniel 4:35).

Exista oare un punct de tensiune intre dragostea si justitia lui Dumnezeu?Pe de o parte justitia lui Dumnezeu pare atat de severa incat pretinde moartea celor care pacatuiesc.Acesta este un Dumnezeu aprig.Pe de alta parte Dumnezeu este indurator,plin de har,iertator,indelung rabdator.Nu par a fi doua trasaturi in conflict,un punct intern de tensiune launtrica in Dumnezeu?Nu.Daca pornim de la revelatia conform careia atributele divine sunt in armonie atunci fiecare atribut se va defini in lumina celuilalt.Justitia este o justitie iubitoare iar dragostea este o dragoste dreapta.Ideea ca ele ar fi in conflict rezulta din analizarea lor separate ceea ce, biblic vorbind,este o completa eroare,intrucat conceput de dragoste fara justitie poate fi definit doar prin surse extrabiblice.Dumnezeu este Unul iar revelatia Sa in Sfinta Scriptura nu poate fi rupta la fel cum EL nu poate fi rupt.

Dragostea divina nu este nici corect si nici pe deplin inteleasa pana nu include si notiunea de justitie,intrucat ambele se gasesc in natura divina.Conceptia care defineste dragostea doar ca pe o atitudine care favorizeaza implinirea dorintelor altei personae nu este biblica.A da unei personae ceea ce ar face-o sa se simta confortabil si atat este cel mult satisfacerea unui capriciu sau tolerarea unui moft.Prin urmare este doar o reactie emotionala,nicidecum una divina,perfecta si incoruptibila de capriciile si instabilitatea umana.Dragostea in sens divin,biblic vorbind,are un orizont mai larg,cuprinde justitia,un sens profund al binelui si al raului,intreaga umanitate.Justitia este de fapt,cum a definit-o cineva,o dragoste distribuita.Prin urmare dragostea divina in sens biblic nu inseamna a tolera pe cineva ci implica si justitia,este o preocupare pentru soarta intregii omeniri,o pasiune de a face ceea ce este drept si o dorinta de a-I determina pe cei vinovati de a suporta consecintele actiunilor lor.Dragostea si justitia au conlucrat in felul lui Dumnezeu de a se purta cu omul.Justitia lui Dumnezeu pretinde sa existe o plata pentru pacat.Dragostea Lui doreste insa ca omul sa fie restaurat sis a aiba partasie cu EL.Oferirea lui Cristos ca ispasire a insemnat ca atat justitia cat si dragostea lui Dumnezeu au fost mentinute.Nu exista nici o tensiune intre ele.

Exista tensiune doar daca viziunea cuiva asupra dragostei reclama ca Dumnezeu sa ierte pacatul fara nici o plata.Asta inseamna sa-ti creezi un idol,pentru ca aceasta vizune nu are nici o legatura cu modul cum EL s-a revelat in Scripturi.Mai mult,oferirea lui Hristos ca ispasire arata o mai mare dragoste din partea lui Dumnezeu decat ar arata eliberarea plina de indulgenta a oamenilor de sub consecintele pacatului. Pentru a duce la bun sfarsit dreapta administrare a Legii,dragostea lui Dumnezeu a fost atat de mare incat EL si-a dat Fiul pentru noi.Dragostea si justitia nu sunt doua atribute separate care concureaza unul pe celalalt.Dumnezeu este atat drept cat si iubitor si a dat EL insusi ceea ce pretinde.