Putintica mahnire, acolo, un dram de compasiune, macar, o extindere peste ale tale si numai ale tale, omenestile strangeri si agoniseli patimase, egotice... O contopire, fie ea si firava, intru delicata suferinta a omenescului care e pretutindeni in omenire precum apa in lucruri, precum carbonul in organisme etc....
Restul imi pare ca e aroganta, ruptura, cadere. Refuz, da, refuz pur si simplu. Aleg sa spun NU in loc sa spun DA. Pacat.. Pacat e, si e pacat ca e asa, sarmanii de noi.
Domnul sa ne ajute pe toti laolalta si pe fiecare in parte. AMIN+