Stefan, un bun exemplu ar fi cazul parintelui Savatie Bastovoi. El provine dintr-o familie de atei, ba era deseori luat la lectiile de propaganda ateista, pe care le tinea tatal sau. Scria in cartea "Dragostea care ne sminteste", ca el este unul dintre nefericitii care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu prin credinta si ca mare a fost necredinta lui de vreme ce Dumnezeu nu a trimis la el un om, ci i s-a aratat Insusi Hristos atunci cand s-a inecat in propria voma, cand se afla, la 17 ani, in coma alcoolica.
Iti citez cate ceva:
" M-AI INTREABAT DE CE NU AM ALES MOARTEA, ca moartea ne duce in rai. Eu am simtit cu narile mele mirosurile acelea, nestiind ce sint, pentru ca eu nici macar nu citisem vreodata < bazaconii > despre viata viitoare. Insa de la o vreme eu mi-am dat seama ca astefl de mirosuri pot fi numai in rai si m-am zbatut sa ma intorc, pentru ca mi-am adus aminte de parintii si prietenii mei ca ei nu cred in Dumnezeu si vor suferi din cauza mortii mele. Eu nu am fost in rai, acela era numai un inceput, nici nu stiu cum se cheama, cred ca nu se cheama nicidecum, eu nu am vazut nimic, ci numai am simtit mirosurile si ca cerul s-a despartit in doua, dar acesta inca nu e raiul. Dar aceea ce am simtit eu in trupul meu si in sufletul meu ( desi eram in vazduh, simteam si cu trupul, ma simteam intreg, integru )e destul sa vrei sa petreci vesnic in acea stare. Eu am simtit acestea dupa mai multe ore de agonie, cand de acum eram rece si teapan ca lemnul. Si vreau sa-ti spun ca nu este lucru mai ingrozitor decat moartea - moartea este locul in care in afara de spanima nu mai exista nimic, nimic si durerea sfasietoare ca totul s-a terminat atat de repede. Cand au aparut mirosurile eu m-am miscat si am inceput sa vorbesc, sa-i intreb pe ceilalti daca simt cat de frumos miroase. Bineinteles ca nimeni nu simtea nimic. Pe urma, cerurile s-au curbat in fata ochilor mei, caci stateam culcat pe spate, s-au facut ca o cupola batuta cu stele in varful careia era o deschizatura nu mare prin care se vedea un alt cer, numai ca dincolo nu era noapte, ci amiaza. Din aceasta cupola, la care eu ma uitam ca un copil prost, asteptand ce va urma, m-a izbit o coloana de lumina care m-a inficosat foarte tare, incat eu, pentru prima data in viata mea, am inceput sa-mi fac semnul crucii, dar nu stiam ce sa zic, pentru ca nu ma rugasem niciodata, nici macar in agonie nu m-am rugat, ca nu stiam cui sa ma rog, pentru mine Dumnezeu nu putea sa existe nici macar ipotetic. Eu am ramas sa zac in acea coloanade lumina ca la fundul unei fantani. Lumina aceea este alba stralucitoare, dar nu arde ochii ca cea a soarelui si simti ca poti vorbi cu ea, pentru ca este vie. Eu ma uitam la aceasta lumina cu ochii mei fizici si toate cate le-am vazut le-am vazut nu in vis, ci aevea, caci eram treaz si vorbeam cu voce tare, incat si ceilalti auzeau ci ziceam si pot sa marturiseasca. Eu niciodata pana atunci si nici dupa aceea nu m-am simtit mai mic si mai dispus sa primesc orice mi s-ar intampla. Atunci in cupola a aparut Hristos si eu am vazut ca lumina aceea izvora din El si din clipa aceea eu nu m-am mai temut.
M-AI INTREBAT DE UNDE STIU CE ERA HRISTOS. Nu stiu, dar cand L-am vazut n-am zis altceva decat: < Hristos ... inseamna ca e adevarat ce zic babele, ca atunci cand murim Hristos ne intampina si ne duce la Tatal>. Aceste cuvinte eu le-am spus atunci tatalui meu, desi el nu era acolo, le-am spus trecutului meu de copil caruia i s-a bagat de mic in cap ca religia au inventat-o babele. Ei, din clipa aceea eu am inceput sa vorbesc lucruri fara noima si poate ca de aceea inteleg ce a vrut sa spuna parintele Sofronie Saharov atunci cand a zis ca cu Dumnezeu nu trebuie sa fim politicosi. Omul cand il vede pe Dumnezeu, nu mai alege cuvintele, repeta ce-i vine la gura. Vederea aceea este cel mai fericit si mai frumos lucru care i se poate intampla omului. Hristos este atat de bun, atat de puternic, si niciodata atat de <al tau>, incat te bucuri si te rusinezi in acelasi timp, te bucuri pentru ceea ce vezi si te rusinezi pentru ceea ce esti, cu toate ca as spune <ceea ce ai fost o data>, dar bucuria e mai mare decat rusinea. Atunci nu poti decat sa-ti ceri iertare si vrei sa-L lauzi pe Hristos, dar pentru ca eu nu stiam nici formulele <slava Tie> sau <fii binecuvantat>, eu ma bucuram pur si simplu. Dumnezeu este atat de apropiat omului, atat de <al meu>, incat simti ca poti sa-i spui orice.
[ ...... ]
Ceea ce-mi venea atunci la gura a fost " Lasa-ma sa termin de scris <poeziile> si mai mult n-am nevoie de nimic pe lumea asta". Asa a si fost, ca am ajuns calugar si n-am nimic pe lumea asta. Prin <poezii> eu intelegeam sa zic adevarul, ca eu atunci eram copilandru si aveam scrise vreo 10 poezii care erau foarte slabe. Ceilalti auzeau ce vorbesc eu si se prapadeau de ras ca si Luca a ras de Petru zicand ca nu stia ce zice. Eu cred ca Petru stia ce zice, dar n-a gasit alte cuvinte atunci. Asa am schimbat eu raiul pe <poezii>, nestiind ca pentru rai oamenii se ostenesc asa de mult si pe care nu se stie daca il voi dobandi pana la urma. Am schimbat raiul pe ocazia de a povesti oamenilor ca Dumnezeu este si ca El este bun.
[ ...... ]
Asa au mai trecut 5 ani, ani in care mi se intampla ca uneori la betie sa ma cert si sa zic ca Dumnezeu este, ca eu L-am vazut, asadar popii sunt niste oameni de nimic, aducti-mi un popa care a vazut pe Dumnezeu! Sunt 10 ani in care eu m-am convins aproape ireversibil ca om pe om nu poate convinge. Uneori se intampla ca cineva sa inceapa vorba despre Dumnezeu si sa zica cine L-a vazut? S-a intors cineva sa ne spuna ce a vazut? Si atunci ii spuneam: < Dar daca ai vedea pe cineva sculat din morti, ai crede? >. <Nimeni nu s-a sculat din morti>, ziceau intotdeauna. <Eu am murit si am inviat - le ziceam, fara sa astept sa ma creada- , insa aceasta nu-ti este tie de niciun folos, pana nu vei muri si tu. Fara indoiala vei muri intr-o zi>
Prietene, a avut dreptate Hristos cand a zis ca de va invia cineva din morti, tot nu-l vor crede. Si stii dece ? Pentru ca taina intalnirii cu Dumnezeu este o taina personala, fiecare om trebuie sa iasa singur la aceasta intalnire. S-a zadarnicit ramanerea mea pe pamant, dar eu ma bucur ca lucrurile stau anume asa, ca lui Dumnezeu ii place sa iasa singur in intampinarea omului. Tu ai iesit cu sinceritate in intampinarea mea si eu am iesit cu sinceritate in intampinarea ta. Eu n-am putut sa raspund altfel la intrebarile tale , eu n-am putut sa-ti dau jumatati, pentru ca inima ta este zbuciumata si insetata de adevar. Si acesta este un semn al dragostei mele pentru tine, ca inca n-am scris nimanui despre aceasta. Dar asta nu este tot . Tu ai intalnit un om care L-a intalnit pe Dumnezeu, dar inca nu L-ai intalnit pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu Il vei intalni numai iesind singur in intampinarea Lui, apropie-te de Dumnezeu si El se va apropia de tine. "
Mai sunt o gramada de astfel de intamplari. Cand mai gasesc si imi fac si timp, mai scriu cateva relatari :)
Doamne ajuta !