Daca stau bine sa ma gandesc, nu cred ca era mai bine cand aveam varsta voastra. Atunci aveam mainile legate mai rau ca acum. Imi doream f mult sa fac echitatie, si ai mei nu stiau unde sa ma duca, sau nu-i preocupa,si chiar daca ar fi aflat, n-ar fi avut bani si timp si-mi bagau texte de-alea ca "nu poti sa mergi singura, ca nu stiu ce ti se intampla", etc. Ca atare, m-am urcat pe cal cand am inceput facultatea, dar nu de prea multe ori, ca n-am avut bani (acum sunt numai centre particulare de echitatie, cand eram eu mica mai erau si cluburi sportive), iar acum chiar daca as avea bani, nu m-as mai urca , ca mi-e frica.
cand eram pe la 14-15 ani aveam un pisoi si s-a imbolnavit (o chestie grava, dar care acum se trateaza, si probabil se trata si pe atunci, dar nu cu asa mare succes), si nu erau cabinete pe toate drumurile ca acum, dar facultatea exista. Pana la urma l-a dus mama la un cabinet de stat (era pe vremea aia), si i-au zis ca nu prea au ce sa-i faca. Dupa cateva zile cand am venit de la scoala nu l-am mai gasit, mi-a zis mama ca l-a dat la o baba care statea la curte, sa iasa si el afara, la pisici... Acuma ma gandesc ca trebuia sa bag eu frumos motanul intr-o traista (geanta de voiaj, ceva) si sa merg cu el la facultate (mi se pare ca stiam ca e pe cheiul Dambovitei, o vazusem), dar...cu scoala ce faceam, nu puteam sa plec de-acasa cu motanul fara sa stie ai mei, etc... Si stiti care e partea proasta? ca de atunci si pana acum, nu s-a schimbat mai nimic, cu toate ca eu asa speram. Degeaba stiu unde e facultatea, ii stiu si pe profesori, ca tot nu am ce-mi trebuie: n-am cusca, n-am masina, animalele sunt rele, ai mei nu ma lasa sa le duc, si ce e cel mai rau, nici macar n-am incredere deplina in doctori, cand e vorba de animalele mele.
In concluzie, dezavantaje sunt la orice varsta, dar e cu atat mai rau cu cat se asteapta de la noi altceva.
Sper ca nu v-am deprimat mai rau. Luati aminte sa nu ajungeti ca mine!
|