Vreti sa va explic eu ce nu merge intr-o casnicie, cu sau fara suflete pereche? Mult pomenita lipsa de comunicare, sau vorbirea in "limbi diferite".
Sa zicem ca tu esti zugrav de meserie, si gasesti de cuviinta ca seara cand te duci acasa sa te plangi nevestei de greutatile pe care le intampini in meseria ta, greutati dependente de profesionalismul si experientra ta cat si de factori externi (materiale, oameni cu care lucrezi, clienti, etc). Si ea ce concluzie trage de aici? Ca esti tu un incompetent. Ba mai mult. se strica un perete la tine acasa, si tu zici ca trebuie reparat, dar te ingrijorezi ca n-o sa iti poti permite materiale de calitate, vei munci mai mult de unul singur si poate nu va iesi la nivelul asteptarilor tale si ale ei. Si ea ce zice? Lasa-l asa, ca oricum nu esti in stare sa-l faci mai bine decat este acum...ba poate il strici mai rau si trebuie sa chemam pe altii sa-l repare si mai scoatem si bani din buzunar...
De ce "sufletul percehe" sau oricum s-ar numi el, cel cu care trebuia sa fii un singur trup, nu intelege mesajele subliminale pe care le trasmiti, ba din contra, intelege exact pe dos? sau pe deasupra mai si zice ca ti-a vrut binele, sa te scuteasca de o corvoada, si ca tu ai inteles pe dos... pai daca vroia sa te suteasca de corvoada, de ce n-a zis "cheama cel mai bun meserias pe care ii cunosti, sa te ajute sa faceti o treaba ca lumea, ia cele mai bune materiale pe care ti le permiti, ca doar e casa noastra si pentru noi nu facem rabat, in limita posibilitatilor, desigur. De multe ori experienta unui om e mai importanta si poate compensa calitatea materialelor. De ce crede unul dinafara profesiei, fie el si "suflet pereche" ca stie mai bine unele lucruri si ca parerea lui/ei trebuie sa conteze pt tine mai mult ca a unui specialist? fara suparare, ma tem ca un astfel de "suflet pereche" te poate duce unde nu trebuie...Desigur, eva n-a vrut sa-l ispiteasca pe adam, a fost lucrarea diavolului...tot de-aia a si ascultat-o...Eu cred ca in momentul cand cunoatem "sufletul pereche' avem un moment, mai lung sau mai scurt, de orbire, in care nu mai stim care e realitatea, care e parerea noastra si cine are dreptate si cine nu; uitam chiar si de Dumnezeu si de voia Lui, ne ramane in cap doar aia ca "suntem un singur trup"(si probabil unb singur cuget) ;dar al cui trup, mai mult al ei/lui sau mai mult al tau? sau al tau deloc?
Nu va suparati pe mine, dar in acest moment particular sunt in imposibilitatea de a intelege cum trebuie sa functioneze o relatie. Shame for me!
|