Sfantul Grigorie Sinaitul arata ca "cei ce zic sau fac ceva fara smerenie se aseamana celor ce cladesc iarna, sau fara caramizi. Iar pe aceasta prea putini o afla si o cunosc prin cercare si prin cunostinta. Cei ce indruga despre ea cuvinte, sunt asemenea celor ce vor sa masoare adancul fara fund.
Noi insa, ca niste orbi, ajutandu-ne putin, in chip tineresc, si de inchipuire, vom zice despre aceasta mare lumina:
smerenia nu este nici vorbire smerita si nu infatiseaza nici chip de smerenie; cel smerit nu se forteaza sa cugete smerit, nici nu se dispretuieste pe sine smerindu-se, chiar daca acestea sunt prilejuri si chipuri ale smereniei, ca infatisari deosebite ale ei.
Ea este har si dar de sus. Cum zic Parintii, doua sunt semnele smereniei: sa te ai pe tine mai prejos de toti si sa pui in seama lui Dumnezeu ispravile tale" (Capete foarte folositoare in acrostih, c.115, Filocalia VII).
|