[vsovivi]

Aş fi vrut să fiu, nici eu nu mai ştiu ce... poate un învingător... un învins-învingător... o stea.
Merită să-ncerci chiar dacă nu vei fi printre învingători. Şi n-ai nevoie de foarte multe, doar de un puţin infinit.


Nu ştiu cum să te dojenesc să laşi de tot vroja ta sidefată cu care te flambezi flatîndu-te... te consolezi în sahare de siliciu, te dezmierzi în colb de puşcă, neştiind că vei primi drept răsplată 30 de pitoni şi 30 de pitoance şi o budă publică... oare nu ştii că asta primesc cei ce se molipsesc?

De ce nu ştii? De ce-mi şopteşti la ureche lucruri siropoase când vezi prea-bine că nu mai folosesc îndulcitorul natural şi nici cel sintetic fiindcă nu mai vreau să-mi îndulcesc scârba poftitoare de goliciuni, din ochi, din rânjet, nu mai vreau să am milă de ea.

De ce nu ştii când e joacă şi când e gLumă şi când e ficţiune SiFi lista lui Severin? N-ai curajul să ştii pe ce cărare păşeşti din pricina ştiinţei? Ştiinţa cui?

Mergi pe urma unor şerpi otrăvitori la inima lor, mergi pe un drum ce şerpuieşte în zadar, şi cât aş fi vrut... Nu vezi că cineva are o ţigară între degete cu care-ţi pirogreavază pe inimă un chip semeţ? O, cât aş fi vrut... să fii văzut.

Cum de nu crezi că vom ajunge nişte măscărici stingheri dacă toată ziua ai să refuzi să te vezi ce ai ajuns. Şi până unde toot crezi că mergi, dacă refuzi dojana ce vine de sus?