Citat:
În prealabil postat de Savonarola
De ce atât de mulți oameni îl resping pe Hristos, pe Dumnezeu?
De ce atât de mulți resping Lumina și refuză să vină la lumină?
De ce nu acceptă și nu vor să își facă viața după voia Dumnezeului-Celui-Viu?
Ce soartă mai merită acești întunecați și nemernici, acești ticăloși, acești păcătoși, acești blestemați și fii ai blestemului care resping Adevărul?
|
Citind intrebarile acestea, mi-am amintit de paradoxul incredibil pe care il vad in mine.
Cum eu, care stiu cu adevarat ca Hristos este Dumnezeu-Cuvantul intrupat, Inviat din morti si cu care m-am unit si incerc sa ma unesc, care stiu calea, incercand sa merg pe ea, cum eu, pentru care se roaga sfintii in cer si atatia pe pamant, cum eu, care vreau sa fac binele, cum e posibil sa cad atat de adanc incat sa fac, mai abitir, raul?
Cum este taina asta? Cum adevarul fuge din mintea mea, astfel incat la vremea incercarii il uit si il ascund cu osardie in umbra, imbratisand intunericul? Prin ce mecanism necurat aleg sa fac raul, cunoscand cu adevarat ca este rau, neparandu-mi a fi bine decat in aparenta? Cum pot sa iubesc, cu mare atractie, parutele placeri lumesti si in savarsirea pacatului sa uit de Dumnezeu si de Maica Domnului, care ne vegheaza neincetat?
Cred ca raspunsul la intrebarile tale este acelasi cu raspunsul la intrebarile mele, si tine de curatia mintii, despre care usor ne este a vorbi, dar greu ne este a o intelege si si mai greu a o cauta.