sa o incredinteze in sufletul sau total lui Dumnezeu, si sa nu isi inchipuie ca poate el (personal, singur) poate face ceva pentru ea. Totul e smerenia , umilinta. Cine are aceasta stare - cu tot sufletul sau - a si ajutat-o pe persoana de langa el , caci ceea ce traieste , harul lui Dumnezeu, il si raspandeste in jurul sau. astfel , in starea de Har , ii vine si inspiratia, cuvintele (invatatura ) , l;eacul, ii poate da Domnul in cale o persoana care are darul vindecarii , sau ..(daca e cazul ca ea - acea persoana sa fie vindecata prin acest mijloc) harul de a o vindeca , prin punearea mainilor (sau simplu prin cuvant ) - dar aceasta cere o mare smerenie .