PARTEA I

Motto: ,,Sa nu coboare nicicand noaptea asupra ta,niciodata sa nu te cuprinda umbra.Sigura sa-ti fie calatoria prin acesta valea innourata si intunecoasa.Pacea sa-ti fie mereu un oaspete tandru,o pace sfanta si divina.Lumina binecuvantata de sus sa-ti lumineze cararea.Florile mele s-au ofilit iar rodul meu cade din pom dar florile anului de aur se deschid asupra ta.Secerisul meu,cu snopii lui stransi,aproape s-a sfarsit.Al tau este insa pe drum,copilul meu,cand eu apun.” (Horatius Bonar)

Majoritatea oamenii traiesc dupa reguli si sisteme.Incadrarea in ele le da un sentiment de siguranta intr-o lume intr-o continua transformare,deseori haotica,rar blanda si aproape chinuitoare prin rapiditatea cu care darima si recladeste in vietile noastre temeliile pe care,in mod ipotetic,consideram ca stam.Insa sistemele sunt si ele supuse acelorasi reguli ca si fiinta umana,cat timp sunt legate de ea.Se transforma,supravietuiesc,se rispiesc,dispar si reapar sub o alta forma,clarifica sau incurca si mai rau.Pot fi efemere ca si omul sau,in mod grotesc,pot supravietui falimentului celui care le-a generat.Desi pare imposibil creatia supravietuieste creatorului ei.Sau cel putin da impresia asta,restul oamenilor,din motive usor neclare,dand buzna sa mentina-n viata fie si reguli care,realist vorbind,nu au nici o legatura cu lumea in care traiesc.Nici macar nu se mai aplica dar sunt lasate-n coma, privelistea lor fiind capabila sa linisteasca pt moment demonii nelinistii metafizice din fiecare individ.Aparenta invinge adeseori esenta.Ideea simpla,in cuvinte mai putin sofisticate,este ca omul sa aiba de ce sa se agate.Sau in ce sa-si agate gandirea.Iar sistemul si regula sunt cele mai perfecte cuie.Pusa la uscat dupa nelinisti si zbateri,mintea se ordoneaza cuminte in calapodul regulii,isi gaseste cadenta si apoi o ia de la capat.Pana la urmatoarea iesire in décor cand va necesita iar resuscitarea.

Sunt oameni pe care daca ii scoti din sistemul lor de reguli sunt pierduti precum un nou-nascut noaptea-n padure.Spaima necunoscutului ii intinde ca pe un elastic care,finalmente,revine la pozitia initiala.Nu sunt de condamnat,cand te ineci te agati de ce poti,chiar daca colacul nu iti garanteza ca vei ajunge la mal ci doar ca nu te vei ineca pe moment. Oricum este mai bine decat nimic.Problema incepe cand ai ajuns la mal si tu pleci spre casa tot cu colacul pe tine.

Pentru marea majoritate a credinciosilor,istoria ideilor si credintelor religiose ofera diferite posibile sisteme si reguli.Poti incerca sa le respecti pe toate,sau doar pe unele, dar nu este scris nicaieri ca vei avea zile suficiente pentru asta sau ca vei reusi asa cum iti imaginezi.Insa exista si o alta perspectiva,una a unei libertati fantastice,nemaintalnite in istoria lumii.In mod ciudat,acesta posibilitate este cel mai des ignorata in detrimental regulii si sistemului.Se spune ca litera ucide.Nu litera ci regula si sistemul in care functioneaza.Daca pui cap la cap absolut tot ce a spus Hristos,faceti proba asta cand aveti timp,si incepi sa te gandesti care este punctul comun atunci o perspectiva fantastica se deschide.Sa fie oare un alt sistem,ar intreba unii fericiti.Sistemul perfect?Nici vorba,este de fapt lipsa sistemului,este libertatea in forma ei pura.

Acum mult timp am citit o prelegere al lui Paul Tillich care spunea asa: ,,Uitati toate doctrinele crestine.Uitati propriile voastre certitudini si indoieli,cand auziti chemarea Mantuitorului.Uitati morala crestina,implinirile si esecurile voastre,cand veniti la EL.Nu vi se cere nimic,nici o idée despre Dumnezeu,nici bunatate,nici sa fiti religiosi,nici sa fiti crestini,nici sa fiti intelepti,nici sa fiti morali.Vi se cere numai sa fiti deschisi si sa vreti sa acceptati ceea ce vi se da,Fiinta Noua,fiinta iubirii,a dreptatii si a adevarului,asa cum acesta se manifesta-n EL,al carui jug este bun si a Carui povara este usoara”.

M-am revoltat cumplit.De fapt nu eu,ci sistemul de reguli stratificat in mine,in constiinta mea.,, Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.”(Apocalipsa 3:20)era pentru mine completat cu ,,daca esti conform regulilor si te incadrezi in sistemului meu,cel perfect”.Sistem in care desi eu nu ma incadram doream ca tot universul sa se incadreze in el.O scuza patetica pentru propria incapacitate.Abordarea spargea micul meu sistem,mica mea lume sigura si moarta-n traire,da sigura,si desi ni-se ofera totul noi optam sa ne multumim cu putin sau chiar cu nimic.Este mai sigur,mai usor de incadrat,de protejat sistemul care se cuibarise speriat intr-un colt al constiintei.Dar trebuia sa supravietuiasca cu falsul lui alai,bun lingusitor al mandriei.Pana la urma este de preferat un mort cuminte decat un viu care vrea sa iti faca praf geamurile falsitatii dupa care te ascunzi. Apoi, peste timp,am citit cateva concluzii ale lui Karl Barth.Le voi posta in intregime.