Partea a-III-a

Cand mi-am dus baiatul mic la gradinita,era o zi frumoasa de toamna.Stateam intr-un colt si il priveam,in tot acel furnicar uman.Fiind o gradinita multinationala erau copii din toate natiile si culturile.O fetita libaneza,am aflat mai tarziu,s-a asezat langa el,la fel de speriata.Instinctiv s-au luat de mana.Ma uitam fara sa pot sa reactionez.Cu ochii lor mari si sinceri,speriati si timizi priveau lumea care se pregatea sa-i devoreze.Una dintre educatoare i-a vazut si s-a dus in fata lor.Cu o voce blanda si calda,cu mainile deschise,i-a chemat la ea.Amandoi s-au inseninat,au zambit si au alergat la ea in brate.M-am gandit ca asa erau Adam si Eva,doi copii inocenti,care alergau in bratele Tatalui.Mai tarziu cei doi micuti vor afla de la unii ca pielea de o culoare diferita este,cateodata,o problema,ca religia ii desparte,sau bogatia si saracia.Inocenta se va pierde,se va retrage timida in roua diminetii noastre primordiale.Dar atunci,il acel moment,ei inca nu stiau de acele reguli si sisteme.Au auzit un glas cald si bun si s-au dus dupa el cu incredere,fara sa puna intrebari.Nu cumva asta ni-se cere si noua?Nu cumva asa ne vom intoarce toti,la final,acasa la Tatal Ceresc?O intrebare poate retorica,intre doua lupte intre sisteme moarte si prafuite.Ca sa iti recastigi insa inocenta trebuie sa lepezi tot ce te murdareste,haina manjita a constiintei pervertite.Si asta doare dar trebuie smuls cu orice pret,undeva inauntru.

Exista o legenda despre o pasara care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului. Din momentul in care-si paraseste cuibul, cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pana nu-l afla. Apoi, cantand printre ramurile salbatice, ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.Si, in extazul mortii, ea se inalta deasupra propriei agonii, scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei. Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta. Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in Paradisul sau zambeste. Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale.Pentru noi oamenii renuntarea la reguli,aruncarea-n spinul jertfei de sine,si cantecul frumos al iubirii pline de sacrificiu este imaginea pasarii spin transmise noua prin jertfa Lui.Suntem chemati sa ne intoarcem in dimineata creatiei,altfel decat pe drumul dureros zugravit in Ieremia 4:23-25,un tablou invers al creatiei,distructiv si plin de manie.

Marea libertate in Hristos,peste timp si istorie,reguli si sisteme trecatoare.Libertatea de a fi bun si prin sacrificiu intr-o lume haina si rea sa-ti recastigi inocenta pierduta,chiar daca vei canta precum pasarea spin.,,Cine a crezut in ceea ce ni se vestise?”(Isaia 53:1).Cine ar fi crezut ca am primit libertatea,aceea libertate,la care visam toti?Libertatea de a nu-ti mai ucide sufletul cu reguli ci de a-l trezi la viata cu traire autentica.Ce reguli ai nevoie pentru asta in afara de a-l urma pe EL,pe drumul Lui?Nu vrei tu oare omule sa spui,plin de bucuria eliberarii de teama si intuneric,precum Apostolul Pavel:,,Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.”(Romani 14:8).O doamna,la carui fiu murise de mic de cancer,mi-a spus trista ca sunt cuvinte frumoase dar ca inocenta nu i-a salvat copilul.Mi s-a pus in nod in gat,si eu sunt tata.Apoi mi-am adus aminte de ceva mi-a spus odata un batrin arab,undeva departe-n lume.Moartea este doar o trecere de-o clipa dar ne speriem si suntem tristi pentru ca nu facem toti pasul deodata si avem sentimentul ca ne pierdem unii de altii.Suntem,in acele clipe ca niste copii pierduti in intuneric.Nu suntem pierduti,in libertatea lui Hristos.Suntem toti impreuna,aici si dincolo ,,spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.”(Efeseni 1:10).

Karl Barth mai spunea cu privire la Dumnezeu,Tatal nostru al tuturor:,,Este limpede ca pentru Dumnezeu toate acestea persupun luarea unui angajament cat se poate de serios.Dumnezeu nu doar ca se expune pe sine unui risc,unei amenintari,dar chiar se expune pe sine unei captivitati reale-n malefic.Deoarece atunci cand Dumnezeu Insusi s-a facut pe sine om,cand a devenit acel om anume,ce altceva poate acestea sa insemne decat ca s-a declarat pe Sine Insusi vinovat de ofensa impotriva Lui de care omul se facea responsabil,ca s-a supus pe Sine acelei legi a creaturii,care stabilea ca o astfel de ofensa nu poate fi urmata de altceva decat de pierzanie,de distrugere,ca s-a facut pe Sine Insusi cel supus maniei si judecatii pe care omul si le-a atras asupra sa,ca a luat asupra Sa aceea stare de despartire care I se cuvenea omului,ca a gustat EL insusi osanda si moartea care i-se cuveneau omului decazut?

A ales Dumnezeu ceva placut,ceva glorios,ceva triumfator,atunci cand,in Isus Hristos,EL l-a ales pe om?Ce altceva i-ar fi putut aduce acesta alegere decat anumite lucruri fata de care Dumnezeu,prin natura Sa,este liber si pentru care EL nu ar avea vreodata dorinta,adica intuneric,oameni ce au cazut prada pedepsei Sale?Daca ne intrebam ce anume a ales Dumnezeu pentru Sine Insusi,atunci cand a ales a avea partasie cu omul,singurul raspuns pe care il putem da este ca a ales respingerea noastra.EL si-a insusit acesta respingere,a luat-o asupra Sa,a suportat-o,cu tot cu urmarile ei pline de amar.De dragul acestei alegeri si de dragul omului,EL a ales suferinta noastra,a ales-o ca propria Sa suferinta.Intr-o astfel de masura alegerea Lui reprezinta o alegere a harului,o alegere a dragostei,o alegere de a se da pe Sine,o alegere de a se goli pe Sine,de a se cobora pe Sine de dragul celui ales.EL l-a ales pe Iuda,cel care a tradat,ca un apostol al Sau.EL a ales sentinta lui Pilat ca un mod de a revela Judecata Sa asupra lumii.A ales Crucea de pe Golgota ca sa-I fie tron Imparatesc.A ales mormantul ca EL sa se arate ca un Dumnezeu viu.In felul acesta a iubit Dumnezeu lumea”.

Intr-o replica memorabila din filmul ,,La Hotarul dintre viata si moarte", se spunea: ,,Eram impreuna si apoi ne-am departit, intorcandu-ne unul impotriva celuilalt.Fiecare incercand sa intunece lumina celuilalt.Ce s-a intimplat cu acel bine care ne-a fost dat?L-am lasat sa ne scape fara sa ne pese.Unde este acel loc unde sa putem fi iar impreuna?Suntem oare toti rodul aceleasi minti,lucrul acelorsi maini?Chipuri ale aceluiasi chip.Uita-te prin ochii mei la toate lucrurile pe care le-ai facut.Stralucesc cand le privesti tu.Toti impreuna,o singura fiinta,curgand toti spre tine precum raul in mare.Acel rau coplesitor,oare de unde vine?Cum s-a furisat in lume?Din ce samanta a crescut?Cine ne ucide,cine ne fura lumina din noi?Ajuta durerea noastra sa creasca iarba,sa straluceasca soarele?Crezi inca in aceea Lumina frumosa?Invata-ma si pe mine."

In loc de sfarsit:,,In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, in adevar, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti."( I Corinteni 15:24-28)