[Savonarola]

Referitor la blogul respectiv, al lui Mihai Sârbu. Şi la articolul său despre purgatoriu.

http://mihaisarbu.wordpress.com/2010...luare-biblica/

Referitor la versetele cunoscute de la întâia epistolă către corinteni, autorul trage următoarea concluzie:

In concluzie, Avem de-a face in acest pasaj cu trei rezultate posibile ale eforturilor noastre de a cladi Templul lui Dumnezeu (care e Biserica in general si fiecare credincios in special): Iad, Rai si inca ceva. Acel ceva, care este un foc purificator, catolicii il numesc Purgatoriu.

Concluzie care nu se suţine şi am să spun şi de ce, deşi am mai scris şi în mesajul anterior.

Întâi autorul induce acea idee comună despre cele trei "locuri", chiar dacă nu le numeşte, dând impresia doar unor trei rezultate sau stări. Totuşi, destinaţii finale nu pot fi decât două, şi anume mântuirea sau nemântuirea. Luat aşa mai mult la mişto, pentru că aici este vorba despre aceia care au zidit pe temelia care este Hristos. Însă cum se vor mai mântui cei care nu au zidit pe această temelie? Dacă se vor mântui.

În al doilea rând ceea ce autorul se face că nu vede este faptul că "focul" acestei judecăţi, acestei încercări, acestei "purificări", dacă vreţi, este acelaşi foc prin care vor trece şi cei care moştenesc Raiul. Practic vorbim despre unul şi acelaşi foc atât pentru cei care primesc răsplată, cât şi pentru cei care suferă pierdere. Nu sunt două focuri diferite, nu sunt două spaţii diferite. Focul este unul singur. Întâlnirea cu focul judecăţii sau al încercării divine este experimentată în chip diferit în funcţie de calitatea persoanei. Adică de felul în care a zidit pe temelia pusă de apostoli. Dar focul celor "purgaţi" nu este altul decât focul care i-a încercat pe cei răsplătiţi. Şi nu este nici altul decât focul care îi va condamna pe cei vrednici de condamnare.

Cum înţeleg aceste versete, nu există un loc sau un spaţiu al purgatorului. În exact acelaşi foc care pe alţii îi duce la răsplătire, alţii sunt duşi la a suferi pierderea răsplăţii. Prin focul încercării, prin focul judecăţii, al cântăririi, al "purgaţiei", trec atât cei care vor fi răsplătiţi, cât şi cei care vor suferi, temporar se înţelege pentru că în cele din urmă s-ar mântui (cam "în fundul gol", dar să trecem peste asta deocmadată). Dar focul este unul şi acelaşi şi vizează ambele categorii, nu doar una dintre ele. Ambii trec prin focul încercării, dar interacţiunea cu acelaşi foc al "dovedirii" este diferită. Răsplătirea sau suferinţa temporară pe care pare a o indica sfântul Paul nu sunt decât urmări ale încercării aceluiaşi foc. Nu se poate deduce că ar exista nu ştiu ce locuri, focuri sau spaţii distincte.