"Cu adevarat mare este smerita cugetare - spune Avva Dorotei - si fiecare dintre sfinti a calatorit cu ea si prin osteneala a scurtat calatoria. Caci zice: vezi smerenia mea si osteneala mea si iarta toate pacatele mele (Ps. 28,12); si: M-am smerit si m-a mantuit pe mine Domnul (Ps. 114,6). Caci chiar si numai smerenia singura poate sa ne duca in Imparatia cerurilor, cum a spus Avva Ioan.
Sa ne smerim si noi putin si ne vom mantui. Si chiar daca nu putem sa ne ostenim, din pricina neputintei, sa ne sarguim a ne smeri. Si cred in mila lui Dumnezeu, ca pentru acel putin facut cu smerenie, ne vom afla si noi in locul sfintilor acelora care s-au ostenit si au slujit mult lui Dumnezeu. Da, suntem slabi si nu putem sa ne ostenim. Dar nu putem sa ne smerim?" (Diferite invataturi lasate ucenicilor sai, cap. III - Despre smerita cugetare, in Filocalia IX)
|