Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Partea a-III-a
Cand mi-am dus baiatul mic la gradinita,era o zi frumoasa de toamna.Stateam intr-un colt si il priveam,in tot acel furnicar uman.Fiind o gradinita multinationala erau copii din toate natiile si culturile.O fetita libaneza,am aflat mai tarziu,s-a asezat langa el,la fel de speriata.Instinctiv s-au luat de mana.Ma uitam fara sa pot sa reactionez.Cu ochii lor mari si sinceri,speriati si timizi priveau lumea care se pregatea sa-i devoreze.Una dintre educatoare i-a vazut si s-a dus in fata lor.Cu o voce blanda si calda,cu mainile deschise,i-a chemat la ea.Amandoi s-au inseninat,au zambit si au alergat la ea in brate.M-am gandit ca asa erau Adam si Eva,doi copii inocenti,care alergau in bratele Tatalui.Mai tarziu cei doi micuti vor afla de la unii ca pielea de o culoare diferita este,cateodata,o problema,ca religia ii desparte,sau bogatia si saracia.Inocenta se va pierde,se va retrage timida in roua diminetii noastre primordiale.Dar atunci,il acel moment,ei inca nu stiau de acele reguli si sisteme.Au auzit un glas cald si bun si s-au dus dupa el cu incredere,fara sa puna intrebari.Nu cumva asta ni-se cere si noua?Nu cumva asa ne vom intoarce toti,la final,acasa la Tatal Ceresc?O intrebare poate retorica,intre doua lupte intre sisteme moarte si prafuite.Ca sa iti recastigi insa inocenta trebuie sa lepezi tot ce te murdareste,haina manjita a constiintei pervertite.Si asta doare dar trebuie smuls cu orice pret,undeva inauntru.
|
Dragule si prietene, asta e cea mai buna marturisire de credinta pe care ai fi putut-o face, aceea care vine din inima. Ai lasat citatele, dogmele, teoriile deoparte si ai scos la suprafata ceea ce e mai bun in inima ta. Asa te-a sfatuit batranul tau prieten si asa te sfatuieste si de acu' incolo. Dragule, oriunde ai merge, Dumnezeu fie cu tine, iar gandul meu cel mai bun te va urmari mereu. Si cand simti un dor de batranu', mai scrie-i. Te imbratiseaza, batranul tau prieten, cel ce vine sontang, sontang, in urma ta. MariS
Si-acu' o poveaste. Se facu ca era, odata, demult si intr-un loc uitat de Dumnezeu, un batran lopatar ce avea o barcuta veche, ca si el, si care isi castiga traiul ducand clientii cu barca sa de la un mal la altul al unui lac mare si adanc. Intr-o zi vine la batran un tanar cu o carte neagra sub brat si ii cere sa-l duca pe malul celalalt. Batranul il invita in barca si porni. Era o zi frumoasa de toamna, atunci cand frunzele se aprind in culori diverse, aramii, galbene, rosietice, iar soarele isi revarsa dulceata cu darnicie peste toata faptura. Omul nostru vazand ca batranul vaslea incet si tacut si ca trecerea lacului dura destul de multisor deschise discutia intrebandu-l pe batran daca a citit Biblia. Batranul raspunse in doi peri: - Mi-au murit parintii. - Mosule, zise tanarul cu cartea, eu te-ntreb una, mata raspunzi alta. Uite, asta e Biblia si e cea mai importanta carte care s-a scris vreodata. E mai importanta si decat mine sau decat matale. Aici sunt scrise cuvintele lui Dumnezeu, intelegi? Batranul nu raspunse. - Da', mosule, ia spune, asa vreo rugaciune mai spui si matale? - Mi-a murit sotia, zise absent batranul. - Mai mosule, mata esti sucit rau, eu intreb de una, mata raspunzi in dodii. Uite, zi-mi clar, crezi mata in Dumnezeu? - Mi-au murit si copiii, zise iarasi, privind fix, batranul. -Bai, mosule, da' matale esti rau dus cu pluta, pai si normal ca ai numai necazuri ca mata Biblia nu citesti, rugaciuni nu stii si nici nu crezi in Dumnezeu. Eu ma si mir ca Dumnezeu mai tine unul ca tine pe pamant, asa un pacatos si netot la cap. Eu in locul Domnului l-as arunca in apa cea mai adanca, ca unul ca asta nu merita mila Domnului. Dar, numa' ce termina tanarul de zis si barca se cutremura toata, nu se stie ce-a fost, ori se agata de ceva, ori se lovi de vreun bustean, ori pur si simplu se dezechilibra si apoi se rasturna cu fundul in sus. Boloboc, baldabac, amandoi cazura in apa. Tanarul nu stia sa inoate si cand se vazu in apa incepu sa dea disperat din maini si sa strige cat il tinea gura dupa ajutor. Batranul, insa, era bun inotator, dar in loc sa se repeada la tanar si sa-l scape de inec, el se scufunda in apa si statea cat statea apoi iesea sa respire si din nou se scufunda. Facu aceasta de cateva ori, spre disperarea tanarului, care de-abia mai respira, inghitise la apa cu nemiluita si nici sa strige nu mai reusea. Era convins ca batranul era nebun si ca il lasa sa moara inecat. Dar, intr-un tarziu, mai mult lesinat decat viu, se simti insfacat de-o mana zdravana si tras in barca, care era acum asezata din nou pe apa. Batranul se aseza apoi calm la vasle si duse incet si sigur barca pe celalalt mal, fara sa mai scoata o vorba. Tanarul isi revenea putin cate putin. Cand ajunsesera pe malul celalalt tanarul vru sa scoata banii ca sa plateasca cursa dar se razgandi si intreba cu mare suparare in glas pe batran: - Ce faceai, netotule, cand eu te strigam sa ma salvezi? Vroiam sa-ti platesc cursa dar nu meriti niciun ban, esti un batran nemernic! Batranul nu zise nimica, doar cat se apleca si lua din barca o carte neagra pe care o dadu tanarului. Tanarul holba ochii si nu-i veni sa creada: era ... Biblia.
Har, smerenie si jertfa de sine.