Citat:
În prealabil postat de penticostalul
[i]În 1960, în Biserica Episcopaliană St. Mark din Van Nuys, California, începe să se vorbească în limbi. Dennis Bennet, preotul bisericii, îi scrie lui du Plessis, relatându-i dificultățile cu care se confruntă ca urmare a fenomenului vorbirii în limbi...
|
Nu inteleg incrincenarea dumneavoastra referitoare la acest vorbit in limbi ca si cum ar fi cine stie ce. Din exemplul sfintilor nostri stiu ca daca vreunul a avut darul limbilor nu s-a laudat cu el; s-a folosit acest dar pentru a lucra mai bine si mai rodnic in gradina Domnului. Un mare misionar catolic, sfintul Francisc Xaveriu, care a trait in Evul Mediu, a ajuns pina in China. El L-a predicat pe Domnul pe oriunde a trecut, in orice sat sau trib. La fel Anton de Padova. Orice dialect vorbit in orice catun nu reprezentau piedici de comunicare pentru ei. Isi foloseau darul pentru a intoarce la Domnul cit mai multe suflete.
La ce ne-ar folosi vorbitul in limbi daca nu am intrebuinta acest dar pentru o mai mare slava a Domnului? La ce mi-ar folosi sa vorbesc japoneza, asa, deodata, daca eu nu ajung acolo sa-L marturisesc pe Domnul celor care nu Il cunosc?
Deci, la prima vedere, vorbitul in limbi al persoanelor din exemplul dumneavoastra este un lucru inutil. Fiind inutil mi se pare ca nu vine de la Domnul.