Eu nu zic ca acesta este purul adevar, dar totusi este o ipoteza foarte plauzibila si perfect din punct de vedere juridic, aplicabila. Informati-va, acesta este unicul meu sfat.
Eu, ca o entitate suverana, am dreptul natural si divin, de a exista in afara societatii si a regulilor sale,( STATÚT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat; sau O regula a societatii, care obtine puterea legii, prin consimtamantul celui guvernat); caci stim cu toti importanta CONSIMTAMANTULUI, parafrazandu-l pe Nicolae Steinhardt “ Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără consimțământul nostru.”
Guvernul nostru, din a fi pentru noi, s-a cotit in a fi pentru el mai mult, si totul pe cheltuiala noastra. Drepturile noastre, au devenit subordonate vointei si interesului guvernamental si celor care il controleaza( conduc).
Celor care sustin ca acest subiect ar fi doar de natura juridica, le amintesc ca precum Dumnezeu a dat Legea Sa, asemenea satana, copiindu-L va imita autoritatea. Si de fapt asta se intampla. Precum Dumnezeu a cladit fiinta umana, materia, palpabilul, diavolul neavand nici o putere decat cea a minciunii, a sofismelor, el se foloseste pe deplin de ele pentru a ne atrage in lumea sa fictiva cu a lui inventie “ persoana, cu drepturi(sic) si obligatii” si “statul”, toate devenind –realitate- dupa revolutia din 1789, cand istoria umanitatii, i-a o cotitura involutiva din punct de vedere spiritual.
Societatea, nu are puterea sa renunte la nici unul din drepturile mele individuale si inalienabile, inzestrate in noi toti prin insasi actul creatiei, caci daca ar avea, atunci drepturile ar fi fost doar privilegii. Aici ma refer la dreptul la viata, la calatorie, la libertate...
De exemplu, daca aceasta societate, se intruneste si hotaraste ca de maine sa mearga in maini oriunde s-ar afla, iar daca sunt prinsi mergand normal, fie prin refuz sau neobisnuita, sa ofere tot ce au in buzunar celui care i-a prins in fapt; iar de nu au nimic in buzunar sa fie omorati. Intradevar ipotetic fiind, totusi nu putem nega ca societatea aceasta se intreadpta inspre astfel de apucaturi; contemporanii permit in majoritate guvernului sa faca razboi in numele pacii. Dar, daca eu refuz a ma conforma acestei reguli, nu inseamna ca am incalcat proprietatea cuiva, sau am produs o vatamare cuiva, fie l-am privat de libertate(fundamentul convieturii pamantesti, conform autoritatii Mantuitorul Iisus).
Un argument in plus ar fi conspiratia spirituala, la care ma obliga respectarea unei astfel de legi(regulamente). Aceste reguli ale societatii(refuz sa le numesc lege, statuturi ar fi mai realist) nu sunt aplicabile fiintei umane, creatiei divine- ci in totalitate persoanei, in caz contrar, satana ar avea putere asupra jurisdictie divine, iar noi stim ca acest lucru nu se poate( pana si raul se supune legilor naturale). In acelasi timp ar fi o desconsiderare a legii divine, respectand alta lege, stiut fiind ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos, Care ne vrea numai pentru EL.
In continuare, nu izbutesc a vedea, cum societatea ma poate forta sa ma mut, fara a-mi leza drepturile si libertatile individuale. Mai departe, de ce eu, n-as putea trai intr-o societate, fara a adera la regulile sale, atata timp cat respect drepturile tuturor indivizilor, fara a prejudicia pe ciniva in absolut nici un fel? -vazand-o ca pe o incalcare a drepturile mele, daca as fi fortat sa procedez altfel.
Ce drepturi ne poate da Constitutia? Ce drepturi ne poate oferi o foaie de hartie? Absolut nici unul, prin acel act constitutional, contract (legamant) social, se pot doar garanta drepturi. Iar aceste drepturi si obligatii care sunt atribute ale persoanei ca entitate fictiva, nu sunt decat clauze ale contractului social, in care am intrat fara voia noastra. La urma urmei, persoana este subiect de drept, fiinta umana nu este deloc mentionata in cartile lor, precum nici numele de persoana in Biblie.
|