[Mihailc]

În prealabil postat de osutafaraunu

Legătura prostească între pâinea dospită (ca simbol al păcatului de care trebuiau să se ferească evreii de Paşte) şi aluatul din parabola Matei 13,33 (ca simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu) a fost făcută în disperare de cauză de către preopinenţii mei, iar eu le înţeleg furia. Nu le înţeleg însă mulţimea vorbelor de ocară aşternute pe un forum creştin... Mare păcat că s-a ajuns aci şi-mi pare rău că eu am fost "catalizatorul" unor asemenea reacţii nedorite...

În parabola aceasta, Împărăţia Cerului este reprezentată într-adevăr de aluat. Aşa cum parabola cu sămânţa de muştar (Mat. 13,31) reprezintă creşterea extensivă a Împărăţiei, adică la număr, tot aşa parabola aluatului reprezintă creşterea intensivă, calitativă a membrilor individuali ai Împărăţiei. Din punct de vedere omenesc ţăranii şi pescarii inculţi, care la data aceea constituiau practic singurii urmaşi ai umilului Galileean, ar fi putut să pară cât se poate de nepromiţători. Dar privitorul critic făcea calculul fără să ţină seama de puterea transformatoare şi înălţătoare a Evangheliei.
După cum aluatul străbate fiecare parte a frământăturii în care este aşezat, tot aşa învăţăturile lui Hristos urmau să pătrundă viaţa acelora care le primeau şi erau dispuşi să fie transformaţi de ele.

În vremurile Vechiului Testament, aluatul era un simbol al răului, cum am mai spus. Înainte de serviciul Paştelui, fiecare urmă de aluat trebuia să fie îndepărtată din casele oamenilor ca preînchipuind păcatul (Levitic 23,6). Hristos Însuşi Se referea la aluat în înţelesul acesta, vorbind de „aluatul Fariseilor şi al Saducheilor” (Matei 16,6.12; 1 Corinteni 5,6-8). Dar aluatul din Mat.13,33 nu poate simboliza păcatul în parabola rostită cu ocazia aceasta, deoarece cu timpul „s-a dospit toată plămădeala” şi Hristos cu siguranţă nu voia să spună că Împărăţia Sa va ajunge să fie cu totul pătrunsă de rău. „Pâinea” ar fi fost prăpădită.

În plus, este un raţionament greşit a gândi că acelaşi simbol trebuie totdeauna să se refere la acelaşi lucru. De pildă, atât Satana (1 Petru 5,8), cât şi Hristos (Apocalipsa 5,5) sunt pomeniţi sub simbolul unul leu. La fel, simbolul şarpelul atribuit atât diavolului, cât şi lui Hristos (Apoc.12,9; Ioan 3,14).

Acelaşi raţionament greşit îl putem aplica şi în cazul femeii din parabolă. După umila mea părere, niciun înţeles nu trebuie să fie alăturat la identitatea ei. Prezenţa ei este întâmplătoare, fiind indusă numai ca să completeze tabloul parabolei. O conexiune prostească (să-mi fie iertată expresia, dar aşa ar părea conexiunea) s-ar putea face între "Născătoarea de Dumnezeu" şi "Sfânta Treime" respectiv femeia şi cele trei măsuri de făină. Sper să nu-i treacă cuiva prin minte aşa ceva!

Mi-am propus să nu mai pierd vremea cu voi (adeventiştii) dar mostra de habarnism teologic de mai sus mă obligă la o reacţie minimă.
Aşa-zisa "folosire prostească" de fapt v-a dat lovitura de graţie teoriei voastre oligofrene despre simbolul aluatului dospit şi valabilitatea lui în creştinism. Ţi-am arătat că însuşi Domnul nu ezită să asemene Împărăţia cu dospeala aluatului, prin urmare folosind clar simbolul în sens pozitiv.
Repet, n-a asemănat un lucru oarecare cu aluatul dospit, ci Împărăţia!
Dar voi nu suportaţi să pierdeţi, orgoliul vostru e prea umflat, fanatismul tipic sectar se foloseşte de orice sofism, falsificare, politeţe mincinoasă şi făţarnică, pentru a vă apăra fie şi cenuşa învăţăturii asociaţiei AZ7.