În prealabil postat de Savonarola

Mulţumesc celor trei ortodocşi care mi-au răspuns, şi aţi reuşit să mă puneţi serios pe gânduri. Mulţumesc şi de reamintirea dogmei de la Calcedon, pentru că eu se pare că nu prea reuşesc să gândesc în termenii acestei dogme, sau nu pe deplin.

Motivul pentru care am deschis acest subiect a fost acela că am fost şocat de concepţia adventiştilor că Hristos ar fi fost inconştient în moarte. Însă este clar că am mers mai departe şi iată că m-aţi pus serios pe gânduri. Într-adevăr dogma ortodoxă este fascinantă.

Având în vedere teoria adventiştilor a anihilaţionismului persoanei în timpul morţii, şi nu a aşa-zisei stări de somn inconştient, începeam să cred că adventiştii gândesc moartea lui Hristos exact în termenii acestui anihilaţionism. Ăsta ar fi fost lucrul care m-ar fi şocat cel mai mult, şi anume ca ei să considere persoana Mântuitorului, nu doar într-o stare de inconştienţă în moarte, ci într-o stare de anihilare existenţială, adică într-o stare de anihilare, neantizare a Dumnezeirii. De altfel şi varianta cu starea de inconştienţă o văd tot ca pe o variantă a tăgăduirii dumnezeirii Fiului.