Am retineri mari fata de cultura care se sprijina pe un singur pivot. Prefer, de aceea, scaunele cu 4 picioare.
O scoala de Teologie este, in opinia mea, valoroasa nu prin cateva nume, oricare ar fi, ci prin nivelul general ridicat al membrilor ei. La ce folos o tara cu 2-3 duhovnici mari si cu o mie de nechemati, ce folos pentru popor, pentru turma, pentru fiece om...
O scoala de Teologie buna imi pare aceea in care diferenta dintre seful de promotie si ultimu om e minima. Ma tem ca ne lipseste si aici, in teologie, ceea ce ne lipseste ca natie, economic vorbind: o medie solida, o "patura de mijloc" groasa. Traim din exceptii, din "miracole", ne laudam cu genii care apar o data la zeci de ani si intre timp ne sufocam intr-o mediocritate generalizata.
Scoala teologica pe care o cunosc eu este, dupa mine, submediocra. Actul educativ e perimat, nivelul pedagogic e sub nota 5, studentii habar nu au sa invete si, in general, nu stiu prea bine ce cauta in fiece zi. Se joaca turca si creste gros mandria. Atat.
Scolastica, da, insa de-a dreptul prafuita. O rigiditate, o frica de salturi ca pe vremea Inchizitiei. Ideologie seaca, meserie interesata etc. Regret ca sunt atat de brutal, eu spun ce si cum am perceput ca student, candva...
Totusi, educatia e un proces indelungat. Multi absolventi isi intaresc cugetul, isi nevoiesc dupa puteri fiinta si pe la master incep sa se puna pe treaba. La final, cred ca ies din Scoala o multime de preoti dornici sa faca treaba. Sa le ajute Dumnezeu si, de se poate cumva, sa le mai ajutam si noi prin modul nostru de viata, cat mai crestinesc, cu ajutorul lui Dumnezeu.