In lumea noastra sunt destrabalati si destrabalati.
Prin excelenta, destrabalatii fac pacate. Mai des decat nedestrabalatii, normal.
Da unii dintre destrabalati, aka destrabalatii destrabalatilor nu se multumesc cu pacatele. Ei mai vor ceva. Tinta lor e sa faca un spriț de pacat cu religie. Abia atunci sunt satisfacuti.
Precum scarba de Madonna. Ei nu-i era suficient sa-si cante viata dezmatata, a vrut sa cante "Like a prayer". Tipesele de la Play-boy pozeaza nud dar uneia nu-i e de ajuns, ea vrea sa pozeze nud pe o cruce. Ati prins ideea?
Daca nu, va mai dau un exemplu: Belșațar se tinea de betii. A inceput tipul sa bea vin. Dar pe cand era abțiguit bine s-a gandit ca vasele din care bea el nu sunt corespunzatoare. A cerut atunci alte vase. A vrut omu`sa bea tocmai din vasele sfinte ale Templului din Ierusalim. Asta era gustul lui. In timp ce bea din vasele sfinte, s-a gandit ca in acelasi timp e cazul sa-si laude idolii.
Destrabalare in context religios. Asta e clar destrabalarea destrabalarilor. E cam satana...
Ce ma tot chinui sa scriu? Inculpatul despre care facem vorbire nu a fost un simplu destrabalat. Asa am scris mai devreme, dar retractez. A fost un destrabalat al destrabalatilor.
Si daca nu as avea decat poezia "Spovedanie" mi-ar fi suficient sa fac declaratiile pe care le-am facut. Eu o incep, continuarea va rog sa o scrieti dumneavoastra!
"Spovedanie"
de Mihai Eminescu
Pacea se coborîse pe întreaga fire
Coborîse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetișcană
|