[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragul meu scoţian ai spus că ne vei prezenta calvinismul pe care noi nu îl înţelegem. Dar ce ai prezentat în prima postare este doar o subliniere a ceea ce noi am înţeles deja şi am prezentat mai înainte. Nu este deloc diferit. Probabil că nu-l înţelegi tu. Dacă l-ai înţelege ai fugi de el ca de cea mai cumplită hulă de la papism încoace. Te-ai face orice doar calvin ba. Calvinismul fiind beat de sângele vărsat în istorie, crede că omul nu are libertate (căci vrea să i-o răpească pentru sine) şi că Dumnezeu este inflexibil şi mânios, construindu-şi un Dumnezeu asemenea patimilor lui.
Dacă vrei să discutăm mai departe iar nu să acuzi de laşitate iar tu să-ţi iei jucăriile şi să pleci, (asta este al copiilor iar nu a bărbaţilor) nelăsând drept de replică, să-mi răspunzi te rog, punctual, din Sfânta Scriptură la cele ce ţi-am spus. Plecând bineînţeles de la întrebarea cheie: pentru tine Hristos este Dumnezeu după fire, având aceeaşi fire cu a lui Dumnezeu Tatăl sau nu?
În felul acesta se merită să scriu deoarece comunic cu un om iar nu cu o confesiune, abstractă şi stricată.
Dacă vom reuşi să dezbatem postarea acesta vom merge mai departe, dacă nu ce rost va avea?
Dacă nu vei răspunde voi înţelege că de fapt vrei să faci o reclamă, (în fuga de care îi acuzi pe alţii), la calvinism şi voi începe a posta Mărturisirea de credinţă Ortodoxă pe care a dezbătut-o întreaga Ortodoxie vis-a-vis de calvinism. Nu are rost să înlocuim cu sărmanele noastre cuvinte minunatele cuvinte pe care sinodul panortodox de la Iaşi le-a alcătuit atât de frumos în 1652, demontând pentru totdeauna preamânioasa doctrină calvină.
Îţi doresc duh blând şi liniştit, pentru a te putea îndrăgostit de Dumnezeu – Hristos

Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

Căci numai aşa te vei putea mântui. Leapădă-te de dumnezeul cel mânios că este satana.
Şi asta nu o spun eu ca să cârteşti ci o spune Sfânta Scriptură:



I.Ioan 4:16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
I.Ioan 4:17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
I.Ioan 4:18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
I.Ioan 4:19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
I.Ioan 4:20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
I.Ioan 4:21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

Poate va urma, scoţianul doar are deplină libertate, ca şi toţi oamenii de altfel. Nici Dumnezeu nu-i poate sili.