[delia31]

2.
In Duminica Invierii, pe drumul spre Emaus, Luca si Cleopa isi vorbesc cu patos despre ultimele intamplari, din viata invatatorului lor.

La fel si noi, mai ales pe forumul asta, vorbim atatea despre El, despre ce a facut, cum a facut, cand a facut, ce a mancat la Cina, cum a mancat, cand a fost Cina, in ce data, la ce ora, inainte sau dupa pregatirea azimilor, ce a zis, ce n-a zis, ce a vrut sa zica, ce i s-a intamplat, cum au inteles unii, cum l-au perceput altii. Interminabile discutii!

Intr-un fel, toti parcurgem acest “drum al intrebarilor” de la Ierusalim la Emaus ! Toti avem intrebari, lacune, nedumeriri. Si le dezbatem pe drum, ca Luca si Cleopa. Unii, mult prea aprins si cu prea mult patos, ravna si strategii detectivistice.

Daca nici macar cei apropiati Lui nu au fost scutiti de nedumeriri, de noi ce sa mai zicem?

Dar nici Luca si Cleopa nu fac exceptie si au intrebari multe fara raspunsuri. Sunt nauci, nedumeriti.
Il cunoscusera destul de bine pe Domnul, nu puneau la indoiala realitatea Lui, nici ceea ce propovaduise, vazusera cu ochii lor minunile si puterea Lui, dar nu erau in stare sa priceapa.
Probabil puneau si ei evenimentele cap la cap, in acelasi stil ca pe topicul celalalt cam ca si cum detectivii de la FBI fac reconstituiri ale evenimentelor.

Se intorceau acasa de la Ierusalim, plini de intrebari, abatuti, nedumeriti si intristati. Atat de nedumeriti, incat nu s-au sfiit sa-I impartaseasca nelinistile si intrebarile lor si Calatorului misterios ce li se alaturase, cam pe neasteptate si cam din senin, in drumul catre Emaus.

Calatorul, nu vrea altceva, se pare, decat companie pe drum si din una in alta, ajunge El, „singurul strain de tot ce se intamplase” sa le talcuiasca profetiile despre Mesia.

urmeaza partea 3