Citat:
În prealabil postat de Adriana3
Multumesc Delia pentru aceste cuvinte :)
Dar am remarci de facut, te asteptai, asa-i? :)
Domnul le-a vorbit celor doi tot drumul despre El, mai precis despre ceea ce spuneau Scripturile despre El, timp in care inima lor ardea, dupa care le-a dat Euharistia si li s-a deschis ochii. Daca Euharistia singura ar fi ajuns, ce sens sa le desluseasca lor Scripturile (adica VT) care vorbeau despre El? Deci toate isi au rostul lor. Cum ne desluseste noua astazi aceste Scripturi daca nu prin "cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide, cere si vei primi"?
Iar a doua remarca: Iisus s-a facut nevazut dar asta nu inseamna ca cei doi stiau acum totul. Ci cu siguranta au tot invatat in viata lor iar Iisus a reaparut din nou si din nou acolo unde doi sau mai multi s-au adunat in rugaciune in numele Lui. Si cred ca o face si cu noi daca suntem sinceri in cautarile noastre.
Si pentru a da un exemplu: Sf. Petru a fost primul (dupa Sf. Ioan Botezatorul) care a recunoscut divinitatea lui Iisus prin putere de la Dumnezeu Tatal, a ascultat zi de zi invatatura Domnului, a fost umplut de Duh Sfant la Cincizecime, si cu toate acestea continua sa vada neamurile necurate si sa evite orice contact cu ele. Iar Domnul, cu rabdare, a continuat sa il invete voia Sa. Deci ochii nu se deschid dintr-o data mari ca cepele din intuneric in plina lumina caci am orbi si nu am mai vedea nimic, ci se deschid progresiv, putin cate putin. Asa a fost si cu cei doi calatori mentionati, ochii li s-au deschis, dar nu larg, ci putin, Domnul a disparut sa nu-i orbeasca cu lumina Sa, si cu siguranta a mai aparut din nou si din nou pana ochii s-au deschis tot mai mult.
Toate pentru a-ti spune ca toate merg impreuna, cautarea si trairea. Pe site insa tu vezi numai prima dintre ele, cautarea, pentru ca nu putem lua Euharistia pe site. Din pacate, aceasta a doua parte, este foarte mult restrictionata la ortodocsi in loc sa fie exact pe dos, sa se dea cu generozitatea pe care a avut-o mereu si Domnul.
|
Adriana, dacă ar fi vreo concluzie pe care am putea să-o exprimăm la cele scrise de tine mai sus, atunci ea ar suna cam așa: Hristos a venit în lume să-i încurce pe oameni în speculații metafizice aproape insolubile, și apoi tot El să-i lămurească prin raționamente perfect carteziene, pe gustul curiozității lor neastâmpărate și imposibil de potolit cu o chestie mediocră cum ar fi credința.
Dacă citești textul, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Adică: Domnul le ținea un discurs formidabil despre El Însuși, iar ei , absorbiți de teorie nici măcar nu și-au dat seama că persoana care le vorbește e chiar Cel despre care doreau ei să agonisească hrană pentru minte și nu hrană pentru Viață.
Abia când Hristos a relaționat euharistic cu ei, adică ecleziastic avant la lettre, L-au cunoscut cu adevărat, arătând că Evanghelia nu se înțelege prin efort intelectual individual și convingere mentală, ci prin relaționare cu subiectul veștii celei bune
și împreună ceilalți receptori ai binevestirii. Au aflat Adevărul doar în evenimentul eclezial, în centrul căruia se află Euharistia ca expresie concretă a unui adevăr mai presus de orice adevăr:
Dumnezeu este dragoste, dragoste împărtășită, singura dragoste posibilă.
Morala: nu putem să-L cunoaștem pe Domnul în teoriile despre El, ci doar experimentând în mod practic, laolaltă cu ceilalți, comuniunea reală ce se petrece în Biserică prin aducerea la faptă a poruncilor: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău; să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți".(Matei 22;37,39). Aceasta este adevărata căutare Împărăției, iar altele, ne asigură Domnul, "ni se vor da pe deasupra" (Matei 6;33).