[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Adriana, dacă ar fi vreo concluzie pe care am putea să-o exprimăm la cele scrise de tine mai sus, atunci ea ar suna cam aşa: Hristos a venit în lume să-i încurce pe oameni în speculaţii metafizice aproape insolubile, şi apoi tot El să-i lămurească prin raţionamente perfect carteziene, pe gustul curiozităţii lor neastâmpărate şi imposibil de potolit cu o chestie mediocră cum ar fi credinţa.
Dacă citeşti textul, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Adică: Domnul le ţinea un discurs formidabil despre El Însuşi, iar ei , absorbiţi de teorie nici măcar nu şi-au dat seama că persoana care le vorbeşte e chiar Cel despre care doreau ei să agonisească hrană pentru minte şi nu hrană pentru Viaţă.
Abia când Hristos a relaţionat euharistic cu ei, adică ecleziastic avant la lettre, L-au cunoscut cu adevărat, arătând că Evanghelia nu se înţelege prin efort intelectual individual şi convingere mentală, ci prin relaţionare cu subiectul veştii celei bune şi împreună ceilalţi receptori ai binevestirii. Au aflat Adevărul doar în evenimentul eclezial, în centrul căruia se află Euharistia ca expresie concretă a unui adevăr mai presus de orice adevăr: Dumnezeu este dragoste, dragoste împărtăşită, singura dragoste posibilă.
Morala: nu putem să-L cunoaştem pe Domnul în teoriile despre El, ci doar experimentând în mod practic, laolaltă cu ceilalţi, comuniunea reală ce se petrece în Biserică prin aducerea la faptă a poruncilor: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău; să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".(Matei 22;37,39). Aceasta este adevărata căutare Împărăţiei, iar altele, ne asigură Domnul, "ni se vor da pe deasupra" (Matei 6;33).

foarte frumos ai pus punctul pe j, Mihai.
in a nutshell - nu cunoasterea teoretica limpezeste Taina, ci Taina limpezeste cunoasterea.