Sfantul Alexandru,eliberat de pacat,salvat de zelotism,paseste curat si pur printre nemernicii mizerabili ce se tarasc pe lespezile reci ale podelelor,reci precum mormantul ce-i asteapta.Trebuie sa salveze suflete de la pieire,a auzit clar vocea care-i spunea asta: ,,Păcat că nebunilor nu li se îngăduie să spună cu înţelepciune ce-au de spus despre nebuniile înţelepţilor.Mai bine un nebun cuminte, decât un înţelept nerod."

Priveste cu mila si dragoste la epava umana din fata sa,cazut in necredinta,sufocat de erezie,prins cu lanturile amagirii: ,,Vai, sărmane Scotian! L-am cunoscut, Maicuta Doua Fete. Era un om plin de haz şi de o minunată fantezie. De mii de ori m-a dus în cârcă şi acum cât mi se îngrozeşte mintea! Îmi vine rău. Unde-ţi sunt poznele? Tumbele? Cântecele? Sclipirile acelea de veselie, care stârneau hohote la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-şi râdă de strâmbătura ta de-acum? Stai cu fălcile încleştate?"

Il mangaie pe cap precum un parinte:,,Sunt doi stăpâni mereu în duşmănie:E bunul har, e crunta lăcomie.Şi când spre cer mai rău înclină sorţii,Atuncea vine negrul vierme al morţii..".In fundal Maicuta Doua Fete distribuie gratuit bilete la spectacolul din sufletul scotianului.Le-a scris pe paginile Bibliei lui eretice:

,,Cum valurile înspre ţărm se-mping,
Schimbându-şi locul val cu val din urmă,
Şi orele din noi se tot preling,
Minut peste minut se duc, se curmă.
Întâi ni-e naşterea luminător,
Apoi matură gloria irumpe;
Malefice eclipse ne-mpresor,
Şi Timpul, darnic ieri, azi daru-l rumpe.
Cea jună floare Timpul străpungând,
El trage brazde-n faţa cea frumoasă;
De al naturii miez mereu flămând,
Nimic nu cruţă crâncena sa coasă.
Dar versul meu i-o face, sper, în ciudă
Cântându-te, prin ani, în mâna-i crudă."

Scotianul priveste in sus,corus angelicus,marsaluind peste dracii invinsi si aruncati cu urlete-n focul iadului ii canta:,,Populaţia globului a ajuns la 6.666.666.666. de locuitori. O veste bună! Diavolul e depăşit numeric. S-ar putea să dea faliment.Am putea să fim geniali sau nebuni, în aceeaşi măsură. Depinde cine ne cântăreşte: Diavolul sau bunul Dumnezeu?"

Scotianul se taraste dupa sfat,il apuca cu mana de mantia lui ce se topeste precum fumul in noaptea constiintei noastre si ii spune:

,,Sătul de toate, moartea îmi invoc;
Văd vrednicul cerşind pentru mâncare,
Medalii pe distinsul dobitoc,
Credinţa răsplătită cu trădare;
Văd mantii aurite pe zălud,
Şi ţol de târfă pe virtutea pură,
Perfecţia o văd proscrisă crud,
Şi laşul văd puterea cum o fură;
Talentu-l văd de cenzori sufocat,
Ştiinţa uzurpată de prostie,
Dispreţuit ce e adevărat,
Şi rob la rău cel bun şi de-omenie.
Sătul de toate, toate le-aş lăsa
De n-ar fi-n lume ea - iubita mea."

Bunul Dumnezeu,undeva in coltul sau,uitat si incarcerat de folosirea corecta a numelui Sau,mediteaza trist: ,,A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea!M-a intrebat azi sfantul meu: ,,Ce citeşti, Doamne?"si Eu i-am raspuns: ,,Vorbe, vorbe, vorbe.De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu şi milostiv.Dac-as cinsti pe fiecare după merit, cine ar mai scăpa de bici?Pe fiecare află-l ce gândeşte, dar nu-i destăinui ce cugeţi Tu."

Corus Angelicus ii poarta pe aripi pe Sfant si pe Maicuta Doua Fete-ntruna singura.Scotianul,luat de umeri de catre Diavol,care ii sopteste tandru la ureche,drumul catre Iad, priveste inaltarea celor doi si urla in nemernicia lui tacuta:

,,Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

Actorii tristi dar corecti din punct de vedere religios va saluta la caderea cortinei.Nu vor schimba nimic si nici nu si-au dorit asta,altii schimba lumea dupa caricatura stramba a sufletului lor.Altii intuneca bucuria sub veninul urii lor,abia tinute-n frau,spumegand de patima si incrancenare.Dar ea,dragostea,batjocorita si violata de toti neghiobii,aruncata la cheremul intunericiului propriilor lor caderi si incadrari meschine,urata si urat mirositoare,abia mai rasufla.Dumnezeu,etern peste faptura trecatore ii tot spune ca auzind sa nu inteleaga:

,,In toate zilele Ma intreaba si vor sa afle caile Mele, ca un neam care ar fi infaptuit neprihanirea si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului sau. Imi cer hotarari drepte, doresc sa se apropie de Dumnezeu. - "La ce ne foloseste sa postim" - zic ei - "daca Tu nu vezi? La ce sa ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta?" - Pentru ca, zice Domnul, in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre si asupriti pe simbriasii vostri. Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus.

Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului? Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug;imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau.
Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului te va insoti. Atunci tu vei chema, si Domnul va raspunde, vei striga, si El va zice: "Iata-Ma!" Daca vei indeparta jugul din mijlocul tau, amenintarile cu degetul si vorbele de ocara, daca vei da mancarea ta celui flamand, daca vei satura sufletul lipsit, atunci lumina ta va rasari peste intunecime, si intunericul tau va fi ca ziua in amiaza mare!

Domnul te va calauzi neincetat, iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca."

Iar Diavolul priveste scena,rece si nepasator,privind la sufletul Scotianului ce se indreapta spre el: ,,Cu ochi avizi şi totuşi puţin speriaţi. Aşa te uiţi la cineva despre care ai auzit multe, la care te-ai gândit mult şi care, în sfârşit, îşi face apariţia în carne şi oase.Cine ţi-a spus că nu există pe lume iubire adevărată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni."