[Mihailc]

După 1989 s-a construit mult, uneori în pripă, adeseori mimetic, fără ca acest aşa-zis timp al libertăţii de exprimare să rodească ceva proaspăt în arhitectura eclezială şi nu numai. Numitorul comun, în conceperea bisericilor, este fie reproducerea modelelor consacrate în alte epoci, fie "habitudini" locale (se observă şi la Cluj o unitate stilistică groso modo, dar şi în alte părţi găsim tipare cu răspândire locală sau regională).
Excepţii la sărăcia de idei din domeniu, sunt proiectele lui Dorel Cordoş dintre care amintim biserica Sf. Andrei din Oradea (amintită mai sus), complexul monahal Bârsana, complexul monahal Săpânţa, biserica nouă a mănăstirii Rohia, catedrala nouă din Baia Mare etc. Mai găsim, pe alocuri, soluţii stilistice interesante şi frumos încadrate în marja de originalitate pe care o lasă canoanele proiectanţilor, pentru a face paşi mărunţi spre primenirea întru Tradiţie a arhitecturii ecleziale contemporane.