Recunosc că am dat și eu la spital, când am avut de făcut o operație. Nu mi s-a cerut. Atât medicul cât și anestezistul erau persoane ireproșabile și a trebuit să insist ca să primească. Mi-au spus că la ei nimeni nu condiționează actul medical de acești bani primiți.
Pur și simplu nu am avut destul curaj, gândindu-mă că ar putea fi frustrați de faptul că nu au primit și atunci poate nu m-ar trata corespunzător.

Însă cred că n-am procedat corect. Poate n-ar fi fost greșit să vin ulterior, în semn de mulțumire, cu banii, știind că nu sunt plătiți la valoarea muncii pe care o fac.

Am dat și la doctorul de familie, care mi-a sugerat asta în moduri binecunoscute.

Însă șpaga (mita), e o problemă foarte gravă, nu numai în sistemul medical. Nu numai că nu e o necesitate, ci cred că e un păcat, cu atât mai grav cu cât compromite relațiile din întreaga noastră societate. Însă nu poți lupta împotriva ei de unul singur. E nevoie de cât mai mulți. Și tare bine ar fi dacă preoții din toate parohiile ar vorbi și ar condamna aspru acest păcat. Și corupția, cu celelalte forme ale ei: evaziunea fiscală, necinstea ș.a.m.d.

Bine ar fi ca, în loc să fugim în străinătățuri pentru a fi tratați cât de cât mai corect, să ne unim și să luptăm aici, pentru ca în țara noastră să fim tratați cum trebuie.