Citat:
În prealabil postat de fallen
Sa stiti ca o misiune dificila pentru un medic este si aceea de a decide pe cine ajuta prima data, in situatia cand are mai multi pacienti in stare critica. Desigur esti tentat sa-l iei pe cel care pare mai grav, dar se poate intampla, cat timp te ocupi de ala care teoretic si practic nu mai are nici o speranta, sa-l pierzi pe unul pe care l-ai lasat sa astepte si pe care ai fi putut sa-l salvezi. Nu stiti in filmele alea cu razboi, cand triau ranitii si ziceau :asta in operatie, asta bandajati-l, mai asteapta, astalalt - prea tarziu, sa vina popa.
trist, dar adevrat...
|
Si gandeste-te cat rau poate face asta constiintei unui medic, cu atat mai mult cu cat este credincios. Nu cred ca exista vreun om credincios care sa-si doreasca sa faca vreo astfel de triere, sa faca vreun pronostic despre ce sanse la supravietuire are unul sau altul - pt ca asta este numai si numai al Lui Dumnezeu a sti - nici un om credincios nu-si doreste sa ia decizii despre lucruri pe care numai Dumnezeu le poate sti - si totusi medicii sint fortati de multe ori prin natura meseriei sa faca astfel de trieri. Probabil ca e tare chinuitor pt constiinta unui medic credincios cand e fortat de situatie sa faca asa ceva si probabil ca numai rugaciunea lui personala catre Dumnezeu ajuta.
Dar daca peste asta omul bolnav mai vine si cu presiunea pretentiei ca NEAPARAT TREBUIE sa-l salveze de la moarte, ca doar de-aia e doctor (nu?), cand de fapt numai Dumnezeu stie si ingaduie cine va trai si cine va muri, atunci chinul constiintei acelui om (medicul credincios care si-ar dori sa-i poata ajuta pe toti, sa plece toti sanatosi si de la el si se straduie sa faca tot ce poate el ca om la acel moment dat in acea situatie), cred ca se dubleaza, pentru ca i se cere (o presiune) sa faca lucruri care nu depind de el, ci numai de Dumnezeu. E o ispitire foarte urata pe care (poate fara sa vrea), o face omul necredincios asupra medicului.
Cat de absurda pare pretentia unuia sau altuia de a fi bagat in seama el si inca primul, in fata constiintei acelui medic care e pus de situatie in fata unor asemenea alegeri ce genereaza probleme de constiinta chinuitoare pt unul credincios (dar cred ca intr-o anumita masura chinuitoare pt constiinta oricarui om, chiar necredincios fiind).
Poate ca ar fi bine sa ne gandim intai la omul din fata noastra, nu numai la noi, si sa ne rugam mereu pt oamenii din fata noastra (chiar si pt medici), ca sa le fim de ajutor macar cu o rugaciune in loc sa-i chinuim si mai mult prin vreo atitudine de-a noastra.
Este probabil acelasi chin ca cel al judecatorilor care sint fortati de meserie sa evalueze si sa decida asupra unor lucruri pe care numai Dumnezeu le poate sti care a fost realitatea 100% (nu ei care nu au fost acolo). Sa ne rugam si pt acestia.