[Savonarola]

Iar acum o să încerc să argumentez de ce nu cred că aceia a căror lucrare va fi "arsă" de "focul încercării, al dovedirii, al judecăţii" vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă "arderea" s-ar putea finaliza într-o oarecare "mântuire". Nu spun că în eternitate Dumnezeu nu le va da sau nu le va putea da şansa de a intra în împărăţia lui Dumnezeu.

Şi mă bazez spre exemplu pe citate biblice de felul următor: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." (Matei 5:17-20)

Din astfel de versete cred că se poate trage concluzia pe care am enunţat-o. Şi asta pentru că faptele, lucrările celui care şi-a întemeiat viaţa pe Hristos, aşa cum spune sfântul Paul, trebuie să fie cu adevărat vrednice de împărăţia lui Dumnezeu. Acolo nu vor intra aceia care a căror dreptate nu va prisosi mai mult decât dreptatea fariseilor şi a cărturarilor; exemple de acest tip de fapte care nu prisosesc dreptatea cărturarilor şi a fariseilor, care nu trec dincolo de o dreptate formală şi formalistă şi nu reflectă interiorizarea adevăratei dreptăţi prin legea harului, sau legea Duhului, sunt chiar acele lucrări despre care sfântul Paul spune că ar fi "lemne, fân, trestie" şi care nu vor putea să reziste "focului" încercării, al dovedirii, al judecăţii dumnezeieşti, judecată care impune anumite principiişi criterii. Ei s-ar putea să treacă prin acel "foc" şi poate se vor "mântui" (ca prin foc, cum spune sfântul Paul) dar asta nu înseamnă că vor intra în împărăţia lui Dumnezeu.