În mileniul postschismatic Biserica Ortodoxă n-a dogmatizat nimic și nu e nevoie de așa ceva nici acum și nici în viitor. Călălin a zis bine, în primul mileniu ereziile au oferit prilejul de a-și codifica credința în limitele limbajului omenesc și sub înrâurirea tainică a Duhului Sfânt. Până la acestă teoretizare a experienței ecleziale, creștinul nu avea nevoie de analizarea mentală a unor propoziții pe care să le considere ulterior adevărate în sinea lui, era suficientă prezența în corpul Bisericii, împărtășirea Tainelor și viața de zi ci zi întru Hristos. Creativitatea n-are de-a face cu înmulțirea indefinită a metadiscursului bisericesc generator de cunoaștere pe orizontală, ci de o înviorare a comuniunii ecleziale cam atrofiate în zilele noastre, de prospețimea credinței vii, nonindividualiste, de recuperare a unor repere funcționale care să facă posibilă verticala spre theosis.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|